joi, 20 martie 2008

Cine a fost mai bărbat azi ?

Cine a fost mai bărbat azi ?
Prietenul meu care tremurând s-a dus în faţa grupului de oameni în ţoale business ? Sau profesorul care ne atenţiona că viaţa e o mare competiţie, după care a dat autoritar două colege afară ?

În jungla de acum două mii de ani, în lumea animalelor, în supa asta genetică, în nenorocita de lume, în lumea în care căprioara e mâncată de lup şi lupul moare dintr-o lovitură de urs, cu siguranţă Profesorul meu de azi ar supravieţui. Genele lui s-ar răspândi mai departe. Fiindcă viaţa e o luptă. Şi asta vrea să şi credem. Şi are dreptate.

Şi atunci... locul colegului meu care tremura înainte să iasă în faţă unde era ? Locul omului care tremură de frică, de febră, de emoţie, de suferinţă, de ură, de răzvrătire, paralizat.. locul omului care totuşi se ridică şi iese în faţă, mult mai încet decât ar putea vreodată supravieţui în faţa lumii de acum 2000, 3000, 10.000 de ani... mult mai încet şi nesigur decât ar putea supravieţui în „jungla vieţii” ... locul colegului meu unde e ?

Prietene.. iti zic prieten, fiindcă chiar îmi eşti prieten.
Pentru mine un bărbat e acela care e pregătit să moară pentru ceva diferit de el însuşi. Un bărbat e cel care renunţă la zilele lui, la securitatea lui, la ce are, doar de-al dracu, doar ca să se depăşească. Bărbatul e cel care, în ciuda întregii lumi, în ciuda lui însuşi, îşi aruncă Cantitatea, o calcă în praf şi alege în schimb Calitatea. Alegerea Calităţii în detrimentul Cantităţii, asta numesc eu bărbăţie.

Prietene, în viaţa mea nu am văzut un om mai frământat decât tine atunci când te pregăteai sa te ridici în faţa gaştei de înţoliţi cu cravate. Dar în acelaşi timp, în viaţa mea nu am văzut un bărbat mai curajos. Ai renunţat la Cantitatea de siguranţă pe care ţi-o dădea scaunul şi ai dat-o pe Calitatea omului care îşi învinge slăbiciunile. Pentru faptul că ai făcut ceva contrar stării pe care ţi-a urlat-o şi mintea şi corpul, eu îmi scot pălăria în faţa ta.

Gabi, pentru mine, tu ai fost mai bărbat decât toţi băieţii din cameră.

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

2 comentarii:

miclowan spunea...

erau frisoane de boala

Anonim spunea...

nu pot sa cred ce am citit :)