luni, 3 martie 2008

Nenegociabil

-Dă-mi te rog un pix
-Da, poftim!

-Dă-mi te rog o foaie.
-Da, uite!

-Dă-mi te rog 5 minute!
-Nu, mersi!

Unele lucruri nu se negociază. Mi se întâmplă să cer şi să mi se ceara des, zilnic câte ceva. Tuturor ni se întâmplă. Până şi eu îmi cer lucruri. Vreau sa stau mai mult în pat. Vreau sa lenevesc, vreau sa mă mint. Toate sunt cerinţe. Şi alţii. Alţii vor de la mine lucuri mici, lucruri mari. Vor un pix, vor timp. La ce spun DA? La ce spun NU?
Azi mergeam trăgând amărâtul meu de ghiozdan de la gară şi mi-a trecut prin minte scurt, nu ca personalul care mi-a adus mâncarea, ci ca un TGV gata să fugă de gara mea. Ceea ce nu e negociabil e orice lucru, orice resursă care e limitată prin natura ei. Un pix am să găsesc tot timpul. Am să scriu cu degetul dacă nu. O relaţie e negociabilă, părinţii nu. Mâncarea e negociabilă, trupul nu. Timpul, timpul nu mi-l mai dă nimeni înapoi. Fericirea nu mi-o dă nimeni. Zâmbetele nu mi le mai dă nimeni înapoi dacă le pierd acum. Adevărurile nespuse, integritatea, curajul, loialitatea, nimeni, nimeni nimeni nu mi le mai dă înapoi dacă le cedez aici şi acum. Nenegociabile.

Aşa că m-am prins.
Unele lucruri nu sunt negociabile. Da, da, Ovidiu, căpos atrăgător ce eşti!
EU sunt nenegociabil.

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

3 comentarii:

miclowan spunea...

:-s iti dai seama ca ai contrazis mkteri cu ce ai scris...cei mai multi ti-ar zice ca totul e de vanzare,

te sprijin, oricum ai dreptate

Claudiu Murariu spunea...

Trupul nenegociabil? ;)

Indraznesc sa te contrazic... Totul este negociabil, dar e drept ca nu si totul e de vanzare. Oricum abia astept sa ne mai negociem din cand in cand.

anca spunea...

Zambetul meu e negociabil. Il schimb des cu zambetul altor oameni si cu buna dispozitie :)

Pana acum mi-am cuparat tot ce mi-am dorit, platind in diferite tipuri de monede si servicii.