Viziunea

Totul e creat de două ori. O dată e creat în mintea creatorului. A doua oară e totul pus în practică.

Azi mi-am dat seama, din discuţia cu cineva, cât de importantă e valoarea primei creaţii. Îmi vorbea cu entuziasm, cu putere, cu voinţă despre ceva ce avea să facă. Mă întrebam în acel moment ce şanse sunt ca lucrul pe care vroia sa-l facă să nu se îndeplinească? 0 absolut! Voinţa, energia pe care o proiecta acel om erau prea puternice. Făcea totul să se învârtă! Ar fi mutat munţii! Ce cale mai bună să reduci riscul ? Ce cale mai bună ca să te asiguri că totul va funcţiona, decât să-ţi creezi o imagine în minte şi să-i dai viaţă ?

Am rămas uluit...
Prima creaţie, creaţia din lumea pasiunii, a ideilor însufleţite e la fel de importantă... ba nu... greşesc.. e vitală creaţiei din lumea reală. A doua nu există cu adevărat, ca şi creaţie total împlinită, dacă înainte nu a existat viziunea ei plină de pasiune.

Dintre toate rândurile pe care mi le-a zis acel om, mi-a rămas în minte ceva ce mă cutremură şi acum din cauza simplităţii: „Ce vezi, Ovidiu ? Ce vezi, când închizi ochii ?”

Ce văd, am să obţin.
Fiindcă înaintea a ceea ce creez, mai există o creaţie ascunsă. Viziunea. Ceea ce Cred cu adevărat.

Aveau dreptate oamenii aceia vechi. La început chiar a fost Cuvântul.

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"