Eu nu exist

Exact!
E o mare pacaleala!
V-am pacalit pe toti!
Eu nu exist! Eu nu eeee-xist!
Nu exista nici hainele cu care ma imbracam. Nici felul urat in care scriu. Nici pantofii mei maro. Nici medalia aceea de aur. Nici articolele mele din ziar. Nuuuuuuuu exista!
Nu, nu!

Eu nu exist!

Nu exista nici cartile pe care le-am citit!
Nici noptile acelea petrecute pe banca in parc!
Nici juramintele pe care le-am facut!
Nu, nu, imi pare rau!

Eu nu exist! Eeeeeu nu exist!

Nici placheta aia din liceu. Nici delfinii pe care i-am vazut in Atlantic!
Nu, nu!
Nici noptile de pe Rarau! Nici interviurile, nici lacrimile! Nici zambetele, nici saruturile!
Nici ploile, nici zilele de munca!
Nici dansurile, nici betiile!

Pe bune... eu nu exist!

Stiti povestea aceea cu generalul? Generalul care nu mai putea sa lupte fiindca adunase prea multe medalii pe piept? Si nu mai putea sa se miste liber? Nu mai putea sa fie fara trecut? Nu mai putea sa fie copil? O stiati? Ei, o stiti acum...

Iertati-ma, dar in seara asta simt nevoia sa ma simt liber...
Asa ca nu exist...
V-am pacalit pe toti...
Namaste