Un laş şi jumătate

Două episoade.

Unu. Eram în liceu. Mergeam cu un maxi taxi spre ziua unui prieten. În acelaşi mijloc de transport, trei baieţaşi beţi. Cineva le-a atras atenţia să facă mai puţin zgomot. Baieţaşii au început prin a înjura. Apoi au devenit agresivi. Au început să lovească un bărbat din faţă. Şoferul a oprit maşina. În tot timpul acesta simţeam că trebuie să fac ceva. Toată fiinţa mea îmi zicea că trebuie să fac ceva. Bărbatul acela a încasat pentru câteva secunde pumni zdravăni. Ce să fac? Ce să fac? N-am făcut nimic. Indivizii au coborât. Mai târziu, când a fost vorba să mergem la poliţie să dăm declaraţii, majoritatea oamenilor au refuzat şi au coborât. Am coborât şi eu.

Mi-a fost ruşine. Îmi e ruşine şi acum. De laşitatea mea. De lipsa noastră de unitate.

Doi.
Când am venit de la Bucureşti cu trenul de la examenul TOEFL, un bărbat beat se aşează în faţa unei femei singure şi începe să-i povestească din senin problemele lui. Ba începe şi să-i pună întrebări, să-i răspundă. Femeia încearcă să-l ignore. El devine mai insistent. Femeia e clar afectată de omul acela, prinsă într-un context pe care nu l-a ales, din care nu ştie cum să iasă. Lumea din jur pare surdă. E atmosferă de film prost. Doamna pare singură cu un nenorocit într-un vagon întreg de oameni care aud ce se întâmplă. Femeia îi atrage atenţia să o lase în pace. El continuă. Disperată femeia ţipă la el să o lase în pace. Lumea este surdă în continuare. Simţeam că trebuie să fac ceva. Ceva… Orice… Să-i arăt că nu este singură în vagonul acela plin de oameni. Pentru moment n-am făcut nimic. Cine sunt eu să mă bag? Poate să-şi poarte singură de grijă… Poate să se ridice. Un rahat! Ce monolog de laş nenorocit! Următoarea clipă când a deschis gura, m-am îndreptat spre el şi am deschis şi eu gura: domnule dacă ţi-a zis să o laşi în pace, de ce nu o laşi? Câteva reacţii. Doamna s-a simţit parcă eliberată dintr-o strânsoare enormă. Bărbatul beat: absolut şocat de faptul că cineva şi-a permis să-i atragă atenţia. Lumea din jur a început să nu mai fie surdă. Vorbeau despre situaţia aceea inacceptabilă. Nu însă cum mă aşteptam eu să vorbească. Cometarii cinice, glumiţe pe sub mustăţi. Nu s-a băgat nimeni. Am simţit totuşi din partea tuturor un oftat de eliberare când situaţia s-a rezolvat şi femeia s-a ridicat şi s-a mutat de pe locul ei. Nici atunci nu s-a băgat nimeni.

Suntem curajoşi. Foarte. În scris, în sufragerie la un pahar de vin, bere sau ţuică de prune. La comentat de fotbal sau la înjurat guvernanţii. Suntem al naibii de curajoşi.

Nu şi când trebuie să facem ceva.
Valabil şi pentru mine.
Mă tratez.
Namaste.