Despre eroi

Sâmbătă dimineaţă, pe aeroportul din Timişoara sirenele salvărilor şi maşinilor de pompieri se îndreptau în viteză spre scena unui posibil dezastru.
Cu toţii ştim povestea. Avionul Carpat Air venea de la Chişinău cu 47 de pasageri şi patru membri ai echipajului. Cu zece minute înainte de aterizare, piloţii Iurie Oleacov şi Leonid Babischi observă că trenul de aterizare are o defecţiune la roata din faţă. Avionul survolează mai bine de o oră aeroportul pentru a termina combustibilul ce s-ar putea aprinde la aterizare.
Îmi vin în minte câteva imagini. În timp ce avionul încă survola aeroportul din Timişoara, inevitabil aproape, atât mie cât şi jurnaliştilor ni s-a dus gândul la Chesley B. "Sully" Sullenberger, pilotul american care pe 15 ianuarie a salvat 155 de pasageri prin aterizarea forţată în râul Hudson din New York. Acum, într-o situaţie de criză se afla un avion românesc. Emoţiile creşteau odată cu apropierea momentului în care avea să se producă coborârea la sol. Oare ce vor face piloţii?
Oare ce gândesc piloţii în astfel de momente ? Înregistrările discuţiei purtate de pilotul american cu turnul de control a arătat un om rece, calculat, un profesionist complet. Oare îşi vor putea stăpâni emoţiile piloţii moldoveni?
Avionul de la Timişoara s-a apropiat de pistă. Filmul postat pe internet a înregistrat şi vocile emoţionate ale celor care asistau la această scenă. “Aşa, frumos... Ţine-l, ţine-l, tată, ţine-l, ţine-l, ţine-l, ţine-l,” toţi cei prezenţi încercau parcă, prin gândurile lor să ţină botul aeronavei încă puţin în aer. Când într-un sfârşit botul atinge solul, pe spuma ignifugă, toţi cei prezenţi strigă eliberaţi “super! extraordinar!”.
Înregistrările discuţiei purtate între piloţi şi turnul de control de la Timişoara arată aceeaşi răceală, aceeaşi stăpânire completă, pe care am regăsit-o şi la pilotul american Sullenberger. Şi aşa cum Sullenberger a refuzat să fie tratat ca un erou, declarând modest că şi-a făcut doar treaba, în mod asemănător Iurie Oleacov, pilotul avionului Carpat Air a refuzat titulatura de erou. “Am respectat procedurile, ne-am făcut jobul nostru, fără să ne simţim eroi”.
Ceea ce nu înţelege domnul Oleacov, este că, atât în Statele Unite cât şi în România, exact aceasta este definiţia unui erou: un om care îşi face treaba, ca un profesionist, exact atunci când e mai mare nevoie de el. Aceştia sunt adevăraţii eroi, fie că sunt piloţi de avion, medici chirurgi, constructori, funcţionari, profesori sau măturători de stradă. Eroii tăcuţi sunt cei care fac lumea o lume normală. Oare unde ne sunt eroii?
Să îi sărbătorim pe toţi cei implicaţi în rezolvarea cu bine a situaţiei de la Timişoara şi să le acordăm măcar câteva zile privilegiul aparatelor de fotografiat şi luminii reflectoarelor, din care alţi “eroi” se hrănesc nemeritat în fiecare zi.

Namaste.