Intre "Da!" si "Nu!"

“Da!” este un accept, este o uşă deschisă. “Da!” este un abandon, o primire a unei iniţiative deja prezente, a unei energii deja create şi investite. “Da!” este doar permisiunea în spaţiul meu a ceva ce este deja acolo, îndreptându-se spre mine. “Da!” este deschidere, afirmare pasivă a propriei prezenţe în faţa prezenţei deja manifestate. “Da!” este feminin.

“Nu!” este un refuz, o uşă trântită în nas. “Nu!” este o barieră în faţa unei invazii. “Nu!” necesită o reacţie în faţa unei acţiuni, înseamnă concentrarea unei energii contrare unei energii ce ameninţă. “Nu!” este afirmarea unui spaţiu, declararea fermă a unei graniţe personale. “Nu!” este dovadă a respectului faţă de sine, a capacităţii de a mă defini clar, fără linii ambigue. “Nu!” ţine de crearea în linii clare a realităţii interioare şi exterioare. “Nu!” e masculin.

Un om care zice “nu!” se defineşte. Un om care zice “da!” îşi afirmă definirea.
Namaste.