Ideea vectorilor, aplicată în comunicare mi-a rămas întipărită în minte. Prima dată am văzut regula adunării vectorilor, regula paralelogramului aplicată în cazul unei negocieri. Forţa celor doi negociatori era simbolizată ca doi vectori. Cu cât un vector era mai mare cu atât înclina înspre el vectorul sumă, diagonala paralelogramului, rezultatul negocierii.
Apoi, am dat de ideea de energie în Analiză Tranzacţională. Energia care poate fi împrumutată din unele stări ale eului (Părinte, Copil) pentru a fi emisă din altă stare.
Am cumulat cumva ideea de energie şi vectori. Am meditat asupra lor mult.
Într-un fel, fie că vorbim de negocieri şi comunicare în interiorul unei persoane, fie că vorbim de negocieri şi comunicare între oameni, vorbim de negocierea unor energii, cu o anumită direcţie, cu o anumită finalitate.
O persoană vrea să meargă la mare, dar vrea şi la munte, ar sta şi acasă, ar merge şi în străinătate. Vectori cu diferite direcţii.
Doi oameni care lucrează într-o echipă pot urmări lucruri diferite. Unul urmăreşte o carieră şi siguranţa, altul urmăreşte banii şi câştigul imediat. Vectori cu direcţii diferite. Cum pot ei lucra împreună?
Vectori energii. Unde se va duce însă suma, vectorul final?
Pornesc de la premisa că vectorul final trebuie să aibă forţă, indiferent ce direcţie o va lua. Un vector „sumă” mic, rezultat din direcţiile opuse, conflictuale, nu ar ajuta pe nimeni şi ar epuiza inutil forţa celorlalţi vectori.
Un om se va duce totuşi la mare, dar se va gândi cum ar fi fost la munte.
O echipă devine blocată, fiindcă persoanele nu se înţeleg din cauza intereselor diferite.
Energie inutil irosită.
Ce e de făcut atunci?
Cred că o soluţie este introducerea în amalgamul de vectori conflictuali a unui Vector major, dominant, care poate absorbi energia vectorilor individuali, canalizându-i hotărât spre o direcţie.
Care ar putea fi însă vectorul dominant?
Cred că un vector major ar putea fi principiile. Indiferent de context, vectorul principiilor are aceeaşi direcţie. Principiile nu se schimbă de la o zi la alta. Principiile sunt întotdeauna acolo, întocmai cum Nordul este întotdeauna acolo, indiferent de ce credem, de ce vrem sau nu. Atitudinile personale guvernează intenţiile urmărite de o serie de acţiuni, rezultatul faptelor însă e guvernat de principii impersonale.
Persoana care va respecta o serie de principii valide, cum sunt cele ale puterii de a alege, principiul adevărului, transparenţei, gândirii câştig-câştig etc., va obţine avantaje nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Iar ceea ce va câştiga va fi o canalizare mai bună a energiilor proprii şi o forţă personală mai mare. Valabil şi pentru echipe de oameni.
Un alt vector major ar putea fi un vis, un gând final, un obiectiv major, o viziune.
Viziunea are darul de a absorbi individualităţile şi de a le focaliza spre un gând final, mai măreţ şi mai important decât gândurile şi interesele individuale. O echipă cu o viziune clară, care depăşeşte interesele individuale ale membrilor, poate trece mult mai uşor peste conflictele şi dificultăţile care apar pe parcurs.
Are sens ce zic?
M-aş bucura să aibă vector! :)
Namaste!
vineri, 3 iulie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
interesant...pana la urma totul este matematica..si mai ales marketingul...
am dat recent peste un citat interesant si mi-am adus aminte de postarea ta :)
Jean Piaget: "cand un sistem de inalta complexitate este supus unor procedee radicale, ca, de exemplu: taieturi, zdruncinaturi, frictiuni etc., partile componente sunt susceptibile sa gaseasca o noua reorganizare, sa se ansambleze din nou, dupa reguli inedie si neasteptate; pe scurt sa duca la formarea unui nou sistem, printr-un nou grad de ordine. Acest grad de ordine poate deveni tot atat de ridicat, chiar mai mult decat sistemul initial".
Trimiteţi un comentariu