Relativ

Nişte cercei de argint cu piatră.
Zeci de fete poate au trecut pe lângă ei. Zeci de ochi s-au oglindit în ei. Până au ajuns la cineva, până au făcut frumoasă pe cineva.

Poate că au fost purtaţi uneori la o ocazie specială. Poate chiar într-o seară în care o tânără curată şi fericită se mărita cu un băiat ce căuta să-şi cucerească viaţa. Poate că au fost purtaţi la o nuntă, poate la o întâlnire cu prietenii. Oare câte poveşti a auzit acea pereche de cercei?

Poate a auzit şi certuri. Poate a văzut şi lacrimi şi durere. Poate şi râsete şi fericire. Poate a văzut prieteni şi rude, oameni dragi într-un oraş de străini, într-un colţ de lume. O pereche de cercei…

Până au fost înlocuiţi de alţii. Până au ajuns într-un dulap, demodaţi, uitaţi…fără valoare… până aproape au murit.

Oare cât de mult au însemnat acei cercei în ochii şi mână fetiţei de 12 ani, cu un copil născut dintr-un viol, după moartea părinţilor ei?

Oare perna mea, pe care o să-mi pun capul în seara asta a cunoscut vreodata atâta zbucium cât a simţit într-o singură noapte perna fetiţei aceleia?

Doamne, sper că eşti acolo.
Namaste.