Eu mă întorc...

Eu mă întorc...

- Bunicule, mai vreau niște biscuiți, zise copilul sigur pe el.
- Da, puișor, ia biscuiți și joacă-te.
Bătrânul avea pe la 60 de ani și era îmbrăcat într-un pulover gri, cu niște dungi șterse. Fața îi părea arsă de la zilele state în soare, iar mâinile îi păreau bătătorite de muncă.
- Bunicule, mi-a căzut jucăria jos, zise băiatul cu voce îmbufnată.
- Joacă-te frumos. Mai vrei biscuiți?
Trenul își continuă ritmul sacadat departe de București. Copacii și mașinile treceau prin fața geamului inducând călătorilor o stare de somnolență.
Bătrânul aproape ațipise când auzi în spatele lui ușa vagonului deschizându-se brusc. Apoi auzi un foșnet în tot vagonul, în timp ce oamenii își scoteau biletele. Urmă țăcănitul sec al perforatorului de bilete. Sunetul se auzea tot mai aproape.
Dupa câteva secunde, bătrânul simți controlorul în dreptul lui. Un bărbat în uniformă, cu o șapcă așezată neglijent pe cap mârâi printre dinți:
-Biletele la control.
Bătrânul înmână biletul. Sunetul perforatorului se auzi rece și grăbit.
- Și copilul? întrebă controlul neașteptând un răspuns de la cineva anume. Trecură câteva secunde fără ca cineva să răspundă.
- Al cui e copilul? repetă iritat controlul. Mai trecură două secunde și se auzi vocea bătrânului.
- E mic, spuse bătrânul fără să privească controlorul în ochi.
- Câți ani are?
- Are 5.
- Dacă are 5 ani, trebuie să plătească bilet, continuă rece bărbatul în uniformă.
- Nu are încă 5 împliniți.
- Nu are 5 împliniți? întrebă rânjind controlorul. Nu are 5 împliniți? Băiețică… Băiețică, uită-te la mine! Câți ani ai?
Copilul se uită la bătrân, apoi la controlor.
- 4 ani.
- 4 ani? Că ți-a zis bunică-tu acum,nu? Al cui e copilul? întrebă iritat controlorul.
- Nu e al meu, se fâstâci bătrânul. E nepot... Nu e al meu!
Copilul se lipi cu spatele de geam. Controlorul parcă se mări în ochii lui și uniforma i se părea tot mai înfricoșătoare.
- Nu e al dumitale? Dar al cui e? Fiți atenți aici,auziți? Eu mă întorc. Deci eu atât vă zic… Eu mă întorc…
Băiatul simți cum i se strânge stomacul în timp ce privea fața resemnată a bunicului său în auzul vocii conductorului, care tuna din ce în ce mai tare.
- Nu e al nimănui? Eu mă întorc! Ai auzit, băiețică? Eu mă întorc!... Eu mă întorc!...