Moștenirea tatei

- Știi, a sunat avocatul azi.
- Da? De ce?
- Să vorbiți de moștenirea tatei.
- Acum suntem la masă. Nu vorbim despre asta, spuse bărbatul rece și cu ton autoritar. Femeia lăsă capul jos și oftă încet, încercând parcă să-și ascundă respirația grea, de frică să nu fie văzută.
Bărbatul, femeia și băiețelul de 8 ani continuară masa într-o tăcere adâncă. Părea că bucătăria era sub o presiune greu de descris, ca un sunet monoton și insuportabil care nu se mai oprește.
- Ce-ai făcut la școală? întrerupse tăcerea tatăl.
- Nimic.
- Cum nimic?
- Am făcut lecții.
- Ai luat vreo notă?
- Nu.
- Și dacă o sun pe învățătoare?
- Pe mine nu mă crezi?
Tăcerea reveni la masă, lăsând loc doar zgomotului tacâmurilor.
- De ce ai luat 4 la matematică? se auzi printre dinți vocea tatălui.
De la capătul celălalt al mesei, băiatul privi farfuria și tăcu în continuare.
- Așa e că sunt bune păstăile? spuse dintr-o dată femeia. Sunt păstăi noi. Le-am luat din piață de la o bătrână pe care o chema Evghenia. Era atât de bătrână… Îți dai seama și după nume. Pe cine mai cheamă azi…
- Mai taci dracului din gură! țipă dintr-o dată bărbatul. Mă, de ce ai luat 4 la matematică? Cu tine vorbesc, că te ia mama dracului!
- Fiindcă nu-mi place! spuse dintr-o dată copilul, ridicând ochii din farfurie și privindu-și tatăl în ochi.
- Nu-ți place? Dar o bătaie bună îți place? Ai să mănânci caietele, ai auzit? Nu mă interesează ce-ți place și ce nu!
- Niciodată nu te-a interesat! spuse băiatul ridicându-se în picioare.
Mama se ridică și ea, nemaiștiind ce să facă, speriată de ce va urma. Bărbatul rămase așezat și își mai duse o bucată de friptură la gură.
- Nu m-a interesat niciodată? rânji el. Te-ai făcut băiat mare, acum, nu? Crezi că taică-tu e prost, nu? Zi, drept! Crezi ca taică-tu e un bou, nu? Te-a învățat mă-ta să răspunzi? Știi de ce nu m-a interesat? Ia, zi, știi?
- Nu, nu știu.
Bărbatul se ridică în picioare și trânti tacâmul în farfurie, țipând.
- Fiindcă nu ești bun de nimic! Niciodată n-ai fost și niciodată n-ai să fii! La fel ca și mă-ta!
Tăcerea se lăsă din nou în cameră. Femeia izbucni în plâns și ieși din bucătărie.
Bărbatul se așeză din nou la masă și continuă să mănânce, în timp ce băiețelul plecă ochii în farfurie și rămase nemișcat.
Parcă din altă lume, telefonul începu să sune în neștire.
- Răspunde o dată! se răsti bărbatul.
Femeia intră după câteva secunde în bucătărie, ștergându-și lacrimile.
- Cine era?
- Avocatul. Te caută pentru moștenirea tatei.
- Să mă mai lase dracului cu moștenirea! Numai la la moștenirea tatei n-am timp să mă gândesc!