Cu capul in palme, cu spatele lipit de scaun, vedea cu ochii mintii intregul avion, fiecare pasager, gandurile echipajului, cuvintele insotitoarelor inainte sa fie rostite. Vedea totul ca un om venit din viitor care traia momentul de undeva de sus, la cateva secunde inaintea tuturor.
- Stii ce ai de facut, isi zicea. Stii ca avionul pierde combustibil. Stii ca in jumatate de ora putem fi morti cu totii. Stii ca daca vei prelua controlul acum, poti aduce avionul in siguranta jos, acum cand toata lumea e infricosata. Stii ca lumea are nevoie de cineva in care sa creada, in care sa aiba incredere. Poti fi tu acea persoana?
Cu mainile in palme, intrebarile ii curgeau ca o cascada huruitoare : De ce eu? Daca nu eu, cine ?
In timp ce isi spunea lucrurile acestea, avionul pierdea incet din altitudine. In difuzoare, se auzi sec :
- Stimati calatori, va rugam sa ramaneti asezati si sa va puneti centurile de siguranta. Avionul are o defectiune tehnica, dar lucrurile sunt sub control.
Dupa privirile insotitoarelor, toti stiau ca lucrurile nu erau sub control.
Fiecare secunda parea o eternitate.
Un copil in dreapta incepu sa planga.
Cu capul in palme, barbatul numara scurt pana la 3. 1… 2… 3…
Se ridica in picioare…
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu