INCHES

Picaturi

2011-06-10T22:51:00.002+03:00

Se opri din mers. Era seara. Masinile goneau pe langa el. Auzea stropii mari cazand pe umbrela. Simtea, obosit, ceata gandurilor care nu se mai opreau. Era seara si era satul de tot si de toate.
Incet, cobori umbrela in fata lui.
Primii stropi de ploaie ii atinsera parul.
Picaturile ii cazura pe obraz ca niste lacrimi pe care nu isi dadu voie sa le accepte.
Firele de par ii plangeau.
Inchise ochii si vazu in fata ochilor o imagine pe care o stia. Un aer racoros care-si ducea degetele prin parul lui. Picaturile de ploaie care-l inveseleau pe campul de porumb din copilarie. Era acolo.
Verdele ii racori ochii si ii sufla viata in pleoape.
Parea ca si talpile simteau iarba rece de odinioara.
Nu stia cat timp a stat acolo, nemiscat. Mult.
Deschise ochii. Masinile goneau pe langa el.
Un lucru era sigur. Nu-si putea opri linistea, nu-si putea opri zambetul.

Avionul

2011-06-04T21:51:00.001+03:00

Cu capul in palme, cu spatele lipit de scaun, vedea cu ochii mintii intregul avion, fiecare pasager, gandurile echipajului, cuvintele insotitoarelor inainte sa fie rostite. Vedea totul ca un om venit din viitor care traia momentul de undeva de sus, la cateva secunde inaintea tuturor.
- Stii ce ai de facut, isi zicea. Stii ca avionul pierde combustibil. Stii ca in jumatate de ora putem fi morti cu totii. Stii ca daca vei prelua controlul acum, poti aduce avionul in siguranta jos, acum cand toata lumea e infricosata. Stii ca lumea are nevoie de cineva in care sa creada, in care sa aiba incredere. Poti fi tu acea persoana?
Cu mainile in palme, intrebarile ii curgeau ca o cascada huruitoare : De ce eu? Daca nu eu, cine ?

In timp ce isi spunea lucrurile acestea, avionul pierdea incet din altitudine. In difuzoare, se auzi sec :
- Stimati calatori, va rugam sa ramaneti asezati si sa va puneti centurile de siguranta. Avionul are o defectiune tehnica, dar lucrurile sunt sub control.

Dupa privirile insotitoarelor, toti stiau ca lucrurile nu erau sub control.
Fiecare secunda parea o eternitate.
Un copil in dreapta incepu sa planga.

Cu capul in palme, barbatul numara scurt pana la 3. 1… 2… 3…
Se ridica in picioare…

Music and Dance

2011-05-18T07:16:00.001+03:00

Transformari

2011-05-10T23:29:00.003+03:00

Tusi inca o data. “E aerul de Bucuresti”, isi spuse. Gonea in noapte cu castile in urechi. Nu simtea nimic, doar oboseala si un gol ciudat in suflet si in mintea lui. Vroia doar sa ajunga acasa.
In fata lui, un barbat, mergea si el grabit pe trotuar. Strada era intunecata, patata doar de cateva lumini palizi. Baiatul isi fixa mai bine castile care ii duduiau in urechi, incercand sa uite de timpul care curgea prea greu. Dintr-o data, mainile barbatului din fata scapara o bucata de plastic pe jos. Baiatul o ridica in urma, aproape mecanic. Dupa 2 secunde, barbatul lasa pe mijlocul trotuarului si un sac mare de gunoi. Ajuns aproape cu 3 pasi in urma, baiatul ridica rapid si sacul. Nu schita niciun gest. Nu simti nimic. Nu ii pasa de nimic. Stia doar ca gunoiul nu trebuia sa fie acolo. Nu avea timp sa-l judece pe cel din fata lui. Nu vroia si nu-l interesa sa simta nimic pentrul el.
Barbatul observa cu coada ochiului cum baiatul ridica gunoiul. Se intoarse speriat.
- Ma iertati. Eu n-am vrut… Eu nu arunc gunoi pe strada… Doamne ce prost ma simt… Eu nu arunc gunoi pe strada…
Fara sa incetineasca nici macar o secunda, in ritmul asurzitor al castilor, baiatul ii puse barbatului gunoiul din nou in mana. Cu coada ochiului, dupa ce il depasi, observa cum barbatul arunca sacul intr-un tomberon.
Grabit, nu simtea nimic. Doar oboseala, si un gol ciudat in suflet si in mintea lui. Vroia doar sa ajunga acasa. Tusi inca o data.“E aerul de Bucuresti.”

Urme în noapte

2011-02-27T12:13:00.001+02:00

Era dimineață. Bărbatul mai făcu doar câțiva pași până la banca din stația de autobuz. Afară ningea și stația părea un bun refugiu de moment.
Se așeză și respiră greu aerul rece, ca după o călătorie lungă. Neaua cădea liniștit în fața lui. Mașinile goneau, însă zgomotul lor parcă se oprea în bariera fulgilor fragili.
Oamenii începură să se adune în stație, înfrigurați, așteptând nerăbdători autobuzul care avea să-i ducă pe spre destinații necunoscute. Bărbatul îi privea pe fiecare cum se grăbeau. Autobuzul veni și stația se goli. Nebărbierit, cu hainele murdare și aerul greu și obosit, bărbatul se lăsă pe spate, privind în continuare fulgii, hipnotizat parcă de dansul lor lin.
Nu știa cât a stat acolo. Prin ochii încețoșați, de pe banca stației de autobuz, bărbatul simțea într-un fel că privește lumea din exterior, din afară, din altă lume. Părea că începe să înțeleagă lucrurile mai bine, mai clar, uitându-se la jocul repetitiv al mașinilor și al oamenilor care veneau în stație grăbiți și dispăreau în direcții necunoscute. Iar și iar… Alte fețe, același joc…
Nu știa cât a stat acolo. Parcă trezit dintr-un vis, bărbatul simți un fior rece și își trase haina în jurul gâtului. Era singur pe bancă și se înserase. Ninsoarea se oprise de ceva vreme.
Nici o mașină nu mai trecea, nici un om pe stradă. Doar lumina străzii și liniștea apăsau pe ochii și urechile lui. Simțea o durere de spate și ochii grei, de parcă îmbătrânise stând acolo pe bancă privind oamenii.
Ridică privirea. În fața lui, pe pustiul trotuarului, erau o mulțime de urme de pantofi în zăpadă. Unele erau îndreptate spre stânga, altele spre dreapta, unele erau mai mici, altele mai mari, toate formând un tablou haotic.
Bătrânul simți cum inima începe să-i bată mai tare, în timp ce ochii îi alunecau incontrolabil pe imaginea urmelor. Cine fuseseră acei oameni care au călcat în fața lui? Ale cui erau urmele? De unde au venit? Unde s-au dus?
Un fior de singurătate și de panică străbătu corpul bărbatului din cap până în picioare.
Se ridică grăbit și dispăru în noapte.

Vals anonim

2011-02-20T11:17:00.003+02:00

- Viața asta n-are niciun sens, iși spuse el în gând privind prin geamul tramvaiului.
Se simțea sleit de puteri și ochii îi erau grei. Era vineri seara și el nu mai vroia decât să ajungă acasă. Zgomotul străzii nu-l mai deranja cum o făcea altădată. Nici luminile mașinilor care treceau prin fața lui într-un spectacol monoton. Oboseala îi amorțise simțurile, un sedativ puternic și moleșitor.
- Niciun sens, își mai spuse el o dată, respirând greu ca sub o armură purtată prea mult într-o luptă.
Ușile tramvaiului se deschiseră. Oamenii urcară tăcut ocupându-și locurile. Băiatul nu-și luă ochii de pe fereastră. De undeva din spate, încet, începu să se audă un acordeon. Un acordeon, ca un copil obraznic, care se încăpățânează să râdă într-o cameră de oameni triști.
Băiatul nu băgă de seamă muzica. Pierdut în gândurile lui, aproape că se rupse de tot ce era în jur.
Acordeonul se apropie. Mai mult. Mai mult. Până când ajunse în spatele băiatului, împungând obraznic tăcerea cu sunetul lui de vals. Cu ochii prinși în transa orașului, nici atunci băiatul nu tresări. Își lipi doar mâna de geam și degetele începură să bată inconștient ritmul muzicii.
Acordeonul plecă mai departe, dansându-și drumul printre oameni. Se auzea tot mai încet. Mai încet.
Tramvaiul încetini pentru a opri în stație.
Ușile se deschiseră. Oamenii coborâră. Alții urcară. Liniștea reveni în tramvai.
Degetele băiatului se opriră dintr-o dată și rămaseră lipite de fereastră. Băiatul își deschise ochii mari, revenind la realitate parcă dintr-un somn adânc.
- E totuși o seară frumoasă. E o seară frumoasă…

Moștenirea tatei

2011-02-16T22:00:00.002+02:00

- Știi, a sunat avocatul azi.
- Da? De ce?
- Să vorbiți de moștenirea tatei.
- Acum suntem la masă. Nu vorbim despre asta, spuse bărbatul rece și cu ton autoritar. Femeia lăsă capul jos și oftă încet, încercând parcă să-și ascundă respirația grea, de frică să nu fie văzută.
Bărbatul, femeia și băiețelul de 8 ani continuară masa într-o tăcere adâncă. Părea că bucătăria era sub o presiune greu de descris, ca un sunet monoton și insuportabil care nu se mai oprește.
- Ce-ai făcut la școală? întrerupse tăcerea tatăl.
- Nimic.
- Cum nimic?
- Am făcut lecții.
- Ai luat vreo notă?
- Nu.
- Și dacă o sun pe învățătoare?
- Pe mine nu mă crezi?
Tăcerea reveni la masă, lăsând loc doar zgomotului tacâmurilor.
- De ce ai luat 4 la matematică? se auzi printre dinți vocea tatălui.
De la capătul celălalt al mesei, băiatul privi farfuria și tăcu în continuare.
- Așa e că sunt bune păstăile? spuse dintr-o dată femeia. Sunt păstăi noi. Le-am luat din piață de la o bătrână pe care o chema Evghenia. Era atât de bătrână… Îți dai seama și după nume. Pe cine mai cheamă azi…
- Mai taci dracului din gură! țipă dintr-o dată bărbatul. Mă, de ce ai luat 4 la matematică? Cu tine vorbesc, că te ia mama dracului!
- Fiindcă nu-mi place! spuse dintr-o dată copilul, ridicând ochii din farfurie și privindu-și tatăl în ochi.
- Nu-ți place? Dar o bătaie bună îți place? Ai să mănânci caietele, ai auzit? Nu mă interesează ce-ți place și ce nu!
- Niciodată nu te-a interesat! spuse băiatul ridicându-se în picioare.
Mama se ridică și ea, nemaiștiind ce să facă, speriată de ce va urma. Bărbatul rămase așezat și își mai duse o bucată de friptură la gură.
- Nu m-a interesat niciodată? rânji el. Te-ai făcut băiat mare, acum, nu? Crezi că taică-tu e prost, nu? Zi, drept! Crezi ca taică-tu e un bou, nu? Te-a învățat mă-ta să răspunzi? Știi de ce nu m-a interesat? Ia, zi, știi?
- Nu, nu știu.
Bărbatul se ridică în picioare și trânti tacâmul în farfurie, țipând.
- Fiindcă nu ești bun de nimic! Niciodată n-ai fost și niciodată n-ai să fii! La fel ca și mă-ta!
Tăcerea se lăsă din nou în cameră. Femeia izbucni în plâns și ieși din bucătărie.
Bărbatul se așeză din nou la masă și continuă să mănânce, în timp ce băiețelul plecă ochii în farfurie și rămase nemișcat.
Parcă din altă lume, telefonul începu să sune în neștire.
- Răspunde o dată! se răsti bărbatul.
Femeia intră după câteva secunde în bucătărie, ștergându-și lacrimile.
- Cine era?
- Avocatul. Te caută pentru moștenirea tatei.
- Să mă mai lase dracului cu moștenirea! Numai la la moștenirea tatei n-am timp să mă gândesc!

Orfanul

2011-02-12T00:15:00.002+02:00

- Uită-te pe unde mergi! Nu vezi?
- Uită-te dumitale pe unde mergi! spuse tânăra ținând băiețelul de mână, oprindu-se pe trecerea de pietoni de pe linia de tramvai.
- Eu să mă uit pe unde merg? Mai taci din gură, că-ți dau și câteva! strigă bărbatul.
Sub lumina tramvaiului, ținând în continuare băiețelul de mână, tânăra se mai răsti și ea de câteva ori, în zgomotul infernal al mașinilor de seară. Își trase mai apoi copilul de câțiva ani după ea pe peron. Era o femeie tânără în floarea vârstei, îmbrăcată aproape provocator, parcă pregătită de o noapte de petrecere în oraș. Copilul de lângă ea purta o geacă groasă și o căciulă mare așezată atent. Cel mic se uita în continuare la luminile tramvaiului, care-i orbiseră mai înainte ochii. Ținea strâns mâna femeii, de parcă se temea să o piardă.
- Mami, noi cu ăla mergem? întrebă el arătând spre tramvaiul încă aflat în stație.
Întrebarea rămase fără răspuns. Tânăra își scoase telefonul din buzunar și formă nervoasă un număr, ținând cu cealaltă mână copilul.
- Unde ești?... da?... Păi eu am ajuns! Da, înainte nu aveai semnal? Și acuma ai, nu?...se auzea vocea iritată a femeii, care începu să facă pași de-alungul peronului, înainte și înapoi.
Copilul rămase concentrat asupra tramvaiului și după câteva secunde pierdu contactul fizic cu femeia. Cu ochii fixați în lumină, băiețelul căută înapoi mâna mamei, atingând în van aerul, pipăind repetat golul. Părea un copil orb, încercând să exploreze în beznă lumea, prin mâna lui nesigură. Tânăra încă făcea pași înainte și înapoi, răstindu-se la telefon. Copilul se apropie de șine, cu ochii la tramvai și cu mâna întinsă în continuare spre direcția femeii. După câteva secunde copilul îi atinse din greșeală haina. Pumnul i se strânse puternic, asemenea unui om care se agață de o ultimă speranță ce îl salvează de la înec. Ea închise telefonul și după un timp își dădu seama că băiețelul se ținea cu putere de haina ei.
- Ce e, mamă?
- Mami, noi cu ăla mergem? întrebă băiețelul arătând spre tramvai.
- Nu, mamă, nu mergem cu ăla…

Eu mă întorc...

2011-02-08T23:16:00.000+02:00

Eu mă întorc...

- Bunicule, mai vreau niște biscuiți, zise copilul sigur pe el.
- Da, puișor, ia biscuiți și joacă-te.
Bătrânul avea pe la 60 de ani și era îmbrăcat într-un pulover gri, cu niște dungi șterse. Fața îi părea arsă de la zilele state în soare, iar mâinile îi păreau bătătorite de muncă.
- Bunicule, mi-a căzut jucăria jos, zise băiatul cu voce îmbufnată.
- Joacă-te frumos. Mai vrei biscuiți?
Trenul își continuă ritmul sacadat departe de București. Copacii și mașinile treceau prin fața geamului inducând călătorilor o stare de somnolență.
Bătrânul aproape ațipise când auzi în spatele lui ușa vagonului deschizându-se brusc. Apoi auzi un foșnet în tot vagonul, în timp ce oamenii își scoteau biletele. Urmă țăcănitul sec al perforatorului de bilete. Sunetul se auzea tot mai aproape.
Dupa câteva secunde, bătrânul simți controlorul în dreptul lui. Un bărbat în uniformă, cu o șapcă așezată neglijent pe cap mârâi printre dinți:
-Biletele la control.
Bătrânul înmână biletul. Sunetul perforatorului se auzi rece și grăbit.
- Și copilul? întrebă controlul neașteptând un răspuns de la cineva anume. Trecură câteva secunde fără ca cineva să răspundă.
- Al cui e copilul? repetă iritat controlul. Mai trecură două secunde și se auzi vocea bătrânului.
- E mic, spuse bătrânul fără să privească controlorul în ochi.
- Câți ani are?
- Are 5.
- Dacă are 5 ani, trebuie să plătească bilet, continuă rece bărbatul în uniformă.
- Nu are încă 5 împliniți.
- Nu are 5 împliniți? întrebă rânjind controlorul. Nu are 5 împliniți? Băiețică… Băiețică, uită-te la mine! Câți ani ai?
Copilul se uită la bătrân, apoi la controlor.
- 4 ani.
- 4 ani? Că ți-a zis bunică-tu acum,nu? Al cui e copilul? întrebă iritat controlorul.
- Nu e al meu, se fâstâci bătrânul. E nepot... Nu e al meu!
Copilul se lipi cu spatele de geam. Controlorul parcă se mări în ochii lui și uniforma i se părea tot mai înfricoșătoare.
- Nu e al dumitale? Dar al cui e? Fiți atenți aici,auziți? Eu mă întorc. Deci eu atât vă zic… Eu mă întorc…
Băiatul simți cum i se strânge stomacul în timp ce privea fața resemnată a bunicului său în auzul vocii conductorului, care tuna din ce în ce mai tare.
- Nu e al nimănui? Eu mă întorc! Ai auzit, băiețică? Eu mă întorc!... Eu mă întorc!...

verbe

2011-01-15T22:42:00.005+02:00

A te indragosti... a te in- dragosti, inseamna sa treci "in" alta stare, sa intri in alta dimensiune. Un botez tarziu.
To fall in love... To fall- in love, adica sa cazi de undeva de unde esti. Sa cazi intr-o altfel de lume. Sa te dizolvi in ceva imposibil de definit. Sa te pierzi.
Te quiero... Te... quiero. Adica te doresc. Adica te iubesc. Intru, cad, ma pierd, te doresc...
Uneori unii nu invata nimic niciodata.

Genetică otrăvită

2010-02-05T05:17:00.000+02:00

Pe 21 ianuarie 2010 a apărut în Adevărul un interviu cu istoricul Marius Oprea. „Suntem în continuare conduşi, dominaţi în viaţa politică şi în economie de circa 10.000 de ticăloşi, foşti activişti de partid, foşti securişti, foşti birocraţi ai regimului. Este un network ciudat, legături ascunse, subterane între foşti activişti de partid, foşti ofiţeri de Securitate şi foşti informatori. Aceştia continuă să influenţeze destul de puternic economia şi politica românească.” Marius Oprea.
*
Eram în tren. Mă întorceam în Iași după examenul GMAT dat în București. În fața mea un bărbat pe la 60 de ani. Am simțit aproape instantaneu, în prezența lui, un sentiment inexplicabil de respingere. Un om masiv, cu o față umflată parcă de o dependență netratată de alcool și indecență, cu ochi ascunși în grăsime și o privire pierdută, fără direcție. Sorbea din când în când, plescăind, dintr-un pahar de vin. Avea o cămașă curată, un guler perfect în jurul gâtului aproape dezgustător de gros. Un om curat, dar care îmi inspira foarte multă murdărie. Uneori, scotea telefonul și își suna subordonați și prieteni, hăhăind cuvintele, lipsite, mi se părea, de orice urmă de inteligență. Părea, din discuții, că este șef pe la vreo firmă sau instituție publică. Deși nu îl cunoșteam pe acel bărbat și este poate nejustificat sentimentul pe care îl aveam, simțeam totuși că nu puteam avea nimic în comun cu acea ființă. Eram două animale din specii diferite, care s-au întâlnit nefericit în același tren.
*
„Niciun dosar nu a ajuns în instanţă. Paradoxal, trăim într-o ţară care recunoaşte caracterul criminal şi ilegitim al comunismului, prin vocea preşedintelui ei, dar în care niciun securist, activist de partid, judecător, miliţian din vremea respectivă, care a comis crime şi abuzuri în numele regimului, nu a ajuns să dea cu subsemnatul la Parchet. Eu cred că sintagma de „proces al comunismului" este greşită. Nu poate exista un proces împotriva unei ideologii sau împotriva unui regim politic.” Marius Oprea.
*
La ani buni de la Revoluție, îmi aduc aminte cum unii profesori, puțini, încă ne mai vorbeau cu nostalgie la clasă nouă, copiilor, despre comunism și Ceaușescu.
Namaste.

Rădăcini

2010-01-23T04:59:00.002+02:00

Dan Buettner este un explorator și scriitor american care lucrează pentru National Geographic. În una din expedițiile sale, în 2007, Buettner a descoperit în Costa Rica cea mai longevivă populație din emisfera vestică. Această descoperire i-a dat naștere unei pasiuni de a căuta zonele de pe glob unde oamenii trăiesc peste o sută de ani și de a găsi motivele acestei longevități. Ce au în comun adeventiștii de ziua a șaptea din California și comunitățile din Sardinia și Okinawa? Faptul că oamenii din aceste zone ajung să trăiască vieți lungi și fericite. Pasiunea exploratorului s-a transformat într-o carte numită ”Blue zones”. Mai mult decât atât, căutările lui Buettner s-au transformat într-un set de recomandări pentru o viață sănătoasă, recomandări care de multe ori nu se potrivesc cu sfaturile date de unii specialiști. Voi reda mai jos câteva din sfaturile lui.
Mișcă-te natural! Mișcarea naturală este unul dintre lucrurile pe care toate populațiile găsite de Buettner le au în comun. Oamenii longevivi nu fac fitness, însă se mișcă mult, merg pe jos, chiar și la vârste de peste o sută de ani.
Redu caloriile cu 20%! Bătrânii din Okinawa spun că ar trebui să te oprești din mâncat când 80% din stomac este plin. Tot ei iau masa așezați în liniște, în jurul unei mese, nu în grabă, în mașină sau în fața televizorului.
Toate comunitățile aveau o alimentație bazată în primul rând pe plante. Oamenii din acele comunități, indiferent de vârstă, aveau scopuri, motive care îi făceau să se trezească activi dimineață. Comunitățile spirituale și familia joacă un rol foarte important în zonele cu oameni longevivi. Aceste legături emoționale îi fac pe oameni să trăiască mai mult și mai fericit.
Unul din lucrurile la care mă gândeam când am citit despre activitatea lui Dan Buettner a fost că în multe zone din România sfaturile pe care el le dă sunt respectate. Bătrânii, bunicii și părinții noștri, au ajuns prin legătura cu pământul pe care îl munceau la o înțelepciune naturală, pe care unele civilizații ajung să o descopere abia acum prin știință.
Pe 30 noiembrie 2009, în New York Times apărea un articol intitulat „ O cultură europeană pierdută, scoasă din obscuritate”. Articolul descria o expoziție care avea loc atunci la New York University, care prezenta peste 250 de obiecte ale unei culturi foarte vechi, mai veche decât cea a Romei antice sau a civilizațiilor din Mesopotamia. Acea civilizație a trăit acum șapte mii de ani pe teritoriul pe care acum se află România și Bulgaria.
Namaste.

Fragmente

2010-01-23T04:59:00.001+02:00

Era 9 Septembrie 2001 şi tocmai mă întorceam acasă de la o întâlnire cu membrii clubului de inventică Gaudeamus. În momentul în care am intrat pe uşă, primul lucru pe care l-am văzut a fost imaginea înecată în fum a celor două turnuri gemene din New York. În decembrie 2009 m-am aflat în New York, în locul unde se înălţau odată cele două turnuri. Imaginile de la televizor nu pot descrie în totalitate dezastrul care a avut loc acolo. Golul imens lăsat de prăbuşirea celor două clădiri este încă o rană deschisă pentru americani. Macarelele care lucrau acolo chiar şi în zilele de Crăciun nu puteau acoperi zgomotul acelor zile din 2001 care parcă încă se auzea din pământ.
Tot în zilele de Crăciun, în New York. Dimineaţă, în staţiile de metrou, văd poliţişti înarmaţi, unii cu automate. Am ştiut în acea secundă că ceva se întâmplase sau urma să se întâmple. Deşi rolul forţelor de ordine era să ofere siguranţă, vedeam oamenii neliniştiţi. Mai târziu am aflat că a existat o ameninţare falsă cu bombă. După câteva zile, centrul oraşului New York, era plin de oameni sărbătorind noaptea dintre ani. Forţele de ordine încercau cu greu să facă faţă. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic.
Eram în aeroport. Zburam spre Atlanta. Un bărbat tânăr, serios, liniştit, îmbrăcat în uniformă militară aştepta singur îmbarcarea în acelaşi avion. Avonul nu era plin. S-a aşezat singur pe rândurile din faţă. La aterizare, compania Delta anunţa pasagerii: „Împreună cu noi a călătorit un căpitan al armatei americane. Vrem să îi mulţumim pentru activitatea lui." Nici un pasager nu îl cunoştea, însă toată lumea a început să aplaude. Am simţit şi eu nevoia de a aplauda. Mai mult decât orice, impresionantă era dovada de solidaritate arătată de acei pasageri care nu aveau nimic în comun.
CNN a anunţat că după cutremurul din Haiti, mai bine de 5 milioane de dolari au fost donate prin sms de oameni de rând din SUA.
Namaste.

Metrou. New York.

2010-01-08T04:40:00.001+02:00

La conferința GRSP din Boston din decembrie 2009 vorbesc cu un tânăr român care locuiește de ani buni în Statele Unite. Îmi descrie situația comunității românești de acolo. ”Românii sunt cea mai dezbinată comunitate de străini. Toți sunt mai uniți ca noi. Polonezii, grecii… Toți!”. Am fost uimit.
*
Eram în metrou în New York. Era seară, imediat după Crăciun. Lumea obosită se întorcea în Queens. La un moment dat, o tânără cochetă și drăguță intră în metrou. Se așează pe un loc liber în fața mea și scoate o cutie de bomboane împachetată frumos. O primise cadou, cu siguranță. O deschide. Zâmbește deplin. Începe să întrebe oamenii de lângă ea dacă vor o bomboană. Generozitate sinceră. Îmi plăcea să privesc momentul. Zâmbeam și eu privind scena. Oamenii au refuzat rând pe rând bomboanele. Văzându-mă că o privesc și că zâmbesc, tânăra îmi spune în engleză: ”Vrei o bomboană?”. Răspund. ”Da, vreau.” Ea îmi sesizează accentul și își dă seama că nu sunt american. ”De unde ești?”, mă întreabă. ”Din România”, îi spun. Ea zâmbește. Îmi face semn și-mi spune în engleză ”Și eu!”. O invit mai aproape. O chema Oana. Plecată cu studii, îndrăgostită de societatea americană, a decis să se stabilească în New York în urmă cu șapte ani. Din vorbă în vorbă, ajunge să-mi povestească despre comunitatea de români din New York. ”Am prieteni extraordinari din România. Comunitatea de români, însă, nu este unită deloc.” Îmi revine instantaneu în memorie conversația din Boston.
*
Probabil realizarea cea mai mândră a ultimilor șaptezeci de ani de istorie, aceștia incluzând pe lângă altele pasivitatea și compromisurile noastre individuale și de grup, a fost o înveninare deplină a românilor de rând și uciderea încrederii și sentimentului de comunitate. Îi spuneam unei prietene înainte să plec la studii că degradarea umană este adevărata criză cu care ne confruntăm, în lipsa unor lideri necompromiși. Dezbinarea unor comunități românești din străinătate mi se pare doar încă un efect al acestei degradări profunde și continue.
Namaste.

Deseară ne-om bate!

2010-01-08T04:39:00.000+02:00

Într-un interviu acordat ziarului Gândul, Nicu Covaci, membrul formației Phoenix, își exprimă dezamăgirea pentru felul în care au evoluat lucrurile în țara noastră și pentru faptul că acum se simte, cu tristețe, mai bine în Spania decât acasă. Dau un citat din acel interviu, apărut pe data de 4 ianuarie 2010. ” Îmi pare rău pentru tânăra generaţie, educată în filosofia firului de iarbă: să te apleci după cum bate vântul. Această naţie are un mare minus - îi lipseşte şira spinării. Învăţaţi să spuneţi nu. Luaţi-vă porţia, nu fărâmiturile. Eu Mioriţa aş mânca-o friptă. Lucrez de ceva vreme la AntiMioriţa, în care ciobanul, auzind de la oaia năzdrăvană ce i se pregăteşte, îi spune câinelui, prietenul lui: "Deseară ne-om bate!" Ştiu că-i o minciună, dar am nevoie de ea.”
*
La sfârșitul anului 2009 am asistat la un discurs al Simonei-Mirela Miculescu, ambasador al României la ONU. Discursul era adresat tinerilor români și a făcut referire inclusiv la pasivitatea la care îndeamnă o operă ca Miorița. Subiectul mă interesa. Știam din analiză tranzacțională, din psihologie, că oamenii dezvoltă în copilărie scenarii de viață pe care mai apoi tind să le trăiască. După ce își formează un anumit scenariu despre cum ar trebui să se întâmple lucrurile, oamenii adaptează și reformulează realitatea în mintea lor pentru a putea trăi scenariul pe care l-au decis. Pentru mine Miorița e un scenariu pe care românii l-au învățat în timp și l-au retrăit iarăși și iarăși în istorie, un scenariu care îndeamnă la pasivitate și moarte împăcată, în loc de revoltă și luptă. Ce mi se pare revoltător este faptul că Miorița este predată copiilor. Ba nu. Revoltător mi se pare că este predată fără a se explica legătura ei cu modul păgubos în care românii gândesc în viața de zi cu zi. Aș preda Miorița la aceeași oră la care aș preda o lecție de asertivitate, o lecție despre cum să spui ”Nu!”. Nu sunt profesor de română, totuși. Nici de psihologie.
Dacă tot am intrat în subiectul scenarii ciudate, nu vi se pare absurd că de douăzeci de ani încoace ni se cântă în fiecare dimineață ”Deșteaptă-te Române”? Cât ne mai trebuie, încă douăzeci? Am să cred cu adevărat în această deșteptare, a noastră ca grup dar și în cea individuală, a fiecăruia, când nici un membru al Partidului Comunist nu va mai avea o funcție publică, când AntiMiorița lui Nicu Covaci va fi prezentă în același manual cu Miorița, iar în amintirea morților din 1989 imnul național al României va deveni, în loc de ”Deșteaptă-te Române!”, ”Timișoara” cântată de Phoenix.
Un an nou cu dragoste și împliniri!
Namaste.

About Failure

2009-11-29T14:12:00.004+02:00

Two players that marked the history of basketball met in the 1991 NBA final: Magic Johnson (L.A. Lakers) and Michael Jordan (Chicago Bulls). It was the first final for Jordan, the last for Johnson. I was curious to see how Jordan played in this game, because it was really his entrance on the stage of legendary players. I expected a decisive Jordan. It wasn’t like this. Michael was important, but nod decisive. He missed allot, even the last shot of the game, the shot that would have brought Chicago the victory or a tie. Lakers won 93 to 91.

***

In a book called „The Power of Failure”, Charles Manz talks about the wrong image that failure has in society. Failure is seen as something negative, maybe fatal. Failure is seen as a final result, a proof that somebody cannot achieve a goal. Is this true? At one point, one professor told Thomas Edison that he’s too stupid to ever learn anything. Despite this, after 9000 failed attempts, Edison invented electrical light in 1879. Did he have 9000 failures or successes? One child asked Edison just this. His answer was: „I didn’t fail. I just found out 9000 ways in which to not invent electrical light”.
Following what Edison said, failure is just a simple result in a long evolutionary process, just a step in a long way, just an opportunity that opens doors towards learning.
Lao Tzu: „Failure is the foundation of Success, the means through which it is achieved”
***
After the first game lost to L.A. Lakers, Chicago Bulls won 4 games. Michael Jordan was named the MVP of the 1991 NBA final. After a great career, this is what Jordan had to say about his failures, and maybe his first game in 1991: “I've missed more than 9000 shots in my career. I've lost almost 300 games. 26 times, I've been trusted to take the game winning shot and missed. I've failed over and over and over again in my life. And that is why I succeed.”

Namaste.

http://www.monitorulsv.ro/Fapt%20divers/2009-11-27/Despre-Esec&hl=cocieru&tip=all

Death of an ego

2009-11-24T04:32:00.000+02:00

In an article published in September 2008 in Harvard Business Review, Ed Catmull described the work environment of Pixar, the company that created Toy Story, The Incredibles, and Ratatouille. Ed Catmull is co-founder of the company and witnessed its evolution in time. One aspect that he mentions is that of the constant feed-back between employees, in a workplace where the only things that matter are creativity and solutions, instead of hierarchical positions. Two of the fundamental rules of Pixar: everybody has to have the freedom to speak with everybody and everybody should feel safe to share any idea. A person who cares too much about his/her opinion or has too much ego would not resist in such an environment.
***
Dennis Robinson, CEO of New Jersey Sports & Exposition Authority was invited one day to speak to students of Isenberg School of Management in Amherst, Massachusetts. I was lucky enough to be there. Dennis coordinates the organization of hundreds of events with thousands of attendees every year. It stuck in my mind: ”If you have a big ego, you have no place in my team”
***
I was learning at the same desk with one of my colleagues. He is a silent person. Nothing shows the depth and sharpness of his thoughts. For half an hour I watched him totally and peacefully dedicated to his learning. I watched him. His answers in class: no showing off, no ego. In that moment, in that second, the image in front of me became a big mirror. I saw every stupid thing I did to impress others, every single useless act, my inefficient habits. All there, in front of this silent young man, working simply to become a true professional. In that second, my soul collapsed like castle made of playing cards. An ego was just dying.

• Ralph Waldo Emerson : “What you do speaks so loud that I don’t hear what you say.”
• Dennis Robinson, CEO of NJSEA : “Take your job seriously, don’t take yourself seriously!”
• Aristotle: “We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit.”
• Bob Woodruff: "There is no limit to what a man can achieve as long as he doesn't care who gets the credit"

Namaste

Burned promises

2009-11-06T19:58:00.006+02:00

One ancient great leader, arriving with his soldiers on the shore that would be the place of a bloody battle, ordered the ships with which they arrived to be burned down. The soldiers watched as the ships were sinking in the dance of flames and broken hearts of ultimate hope for escape from the enemy. Their only escape was gone, they could only go forward. Fight and win, or die.
*
What about all those promises?
What about what we told our parents? What about what we told our friends? What about what we told our lovers, both sitting on top of the world? What about what we told the people that trusted us? What about what we told ourselves?
*
In one year, not one cell stays the same in our bodies. Are we the same, or do our experiences transform us each day goes by? Are we the same or not? Are we the same children asking big questions without fear, for the first time? Are we the same scared teenagers having their first kiss? Are we the same crazy young people wanting to change the world? Are we still all this or have we died before in all these years many times without knowing, becoming better us? Have we burned our ships before?
*
Our promisses... our promisses... our ships...

In a way, without knowing, we all burned those ships before. We burned them and we laughed watching them burn, having left only the option to look forward! We burned them and we died in battle! And we became alive again!

http://www.ted.com/talks/lang/eng/dan_gilbert_asks_why_are_we_happy.html

”Mișcarea Steaua”

2009-10-21T03:05:00.000+03:00

Citesc pe internet comentarii la articolele din presa românească. Zeci de oameni care se ascund sub anonimat aruncă injurii și cuvinte incredibile. Oare ar avea curajul să o facă semnându-se cu numele lor? Ar avea curaj să meargă pe stradă, să-și privească în ochi familia, vecinii, prietenii? Oceanul de ură și lipsă de respect din sufletul multor români iese la suprafață perfect în acele comentarii. Nu îi condamn. Dacă erau puțini, poate că puteau fi luați la rost, trimiși la coada societății. Lipsa de respect este un fenomen generalizat, cred, în țara noastră. Noi, românii, suntem bolnavi. Oare cum am ajuns aici?
*
Imaginea perfectă a rândurilor de mai sus, mi se pare, este reprezentată de comportamentul domnului George Becali, patronul clubului Steaua București. Acest om cu bani promovează un discurs inimaginabil de respingător, plin de injurii și calomnii. Nu îl condamn nici pe dumnealui. Oameni ca el, sunt sigur, există în toate țările lumii, însă nu apar la televizor la ore de vârf sub privirile sorbitoare a mii de oameni. În loc să fie marginalizat, comportamentul dumnealui este de-a dreptul căutat. Domnul Becali are partid politic și este reprezentant al țării noastre în Parlamentul European. Tot el pretinde o relație specială cu reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române. Oamenii care țin telecomanda în mână și se lasă pierduți în discursul suburban al domnului Becali sunt aceiași care sub anonimatul unui pseudonim își exersează ”curajul” în comentarii pe internet. Tot ei sunt cei care, sub anonimatul perdelei din cabina de vot, pun ștampila în dreptul unor domni precum Becali, sau alții ca dumnealui. E destul să ne uităm la candidații la Președinție. Noi, românii, suntem bolnavi. Aceasta e adevărata criză.
*
De la suporteri simpli până la domni precum Gheorghe Hagi, Gabi Balint, Emeric Ienei, Ladislau Bölöni, în ultimele săptămâni tot mai multe voci au condamnat prezența domnului Becali în fruntea clubului bucureștean. Aceste voci au ajuns să fie numite acum ”Mișcarea Steaua”. Îmi permit să spun că toate aceste scrisori deschise, exprimate unit, pot deveni cel mai important lucru care s-a întâmplat în ultimii douăzeci de ani în România. După mine, lupta sportivilor și suporterilor steliști nu este cu patronul Stelei, ci cu anonimii dintre și din noi, care dintr-un motiv pe care nu mi-l pot explica, la douăzeci de ani de la Revoluție, trăiesc intens un sentiment profund și laș de dispreț pentru orice și oricine, sentiment al cărui fruct simbolic se numește George Becali.

”Aceste sentimente de stimă reciprocă între club, suporteri și jucători reprezentau FORȚA necesară marii performanțe. Da, mă consider norocos pentru că - datorită și acestei forțe - am făcut parte dintr-o echipă ale cărei rezultate au oferit o picătură de mândrie unui popor întreg; un popor care, în perioada respectivă, era umilit zi de zi. ” Ladislau Bölöni

Ovidiu Cocieru,
bursier Fulbright
Sport Management, University of Massachusetts

Ciobănașul ”Asta e!”

2009-10-13T14:06:00.000+03:00

Victor Pițurcă, după ce a ratat calificarea echipei României la Campionatul Mondial: ”Asta e!”
*
Poți spune ”Nu!” atunci când ceva nu merge într-o relație? Fie că e vorba de familie, de serviciu, de școală, de vânzători, de locul de muncă, răspunsul este întotdeauna că poți spune ”Nu!”. Doar că, la fel ca oricare lucru important, a spune ”Nu!” când, cui și la ce trebuie, are nevoie de antrenament și de învățare. Scopul final este dezvoltarea de relații sănătoase cu cei din jur. Domeniul care se ocupă, în parte, de cum poți să refuzi respectuos o situație se numește Asertivitate. Asertivitatea presupune în egală măsură respectul pentru sine, cât și respectul pentru ceilalți, iar la inima acestui concept stă cadranul pozițiilor existențiale din Analiza Tranzacțională.
*
Eram în clasa a opta. Tocmai începeam să învățăm ”Miorița”. După citirea baladei, doamna profesoară ne explică semnificațiile versurilor. Ridic mâna sus. ”Doamnă, nu vă supărați... Dumneavoastră nu vi se pare revoltătoare balada asta? În primul rând, ciobănașul ăsta vorbește cu oile. Vi se pare normal? În al doilea rând, oaia îi spune ciobanului că va fi omorât. Îi spune clar. Cheamă-ți un câine! Fă ceva! Reacția normală a oricărui om care află că va fi omorât este să-și cheme frații, prietenii, să se înarmeze și să-i aștepte pregătit până în dinți pe răufăcători. Ciobănașul află că va fi omorât și reacția lui este să-și scrie rapid un testament ciudat, care începe cu locul unde vrea să fie îngropat de criminali”. Bineînțeles, ce am spus atunci nu mi-a adus cea mai mare dintre notele posibile.
*
În ”Istoria loviturilor de stat din România", Vol. IV - Revoluţia din Decembrie 1989 - o tragedie românească”, domnul Alex Mihai Stoenescu descrie pe larg evenimentele de acum 20 de ani. Dacă soarta României nu ar fi fost decisă deja de marile puteri și dacă țara noastră nu ar fi fost împânzită de spioni străini care să spargă mai întâi geamurile în Timișoara și București, senzația pe care am avut-o după citirea cărții este că probabil românii ar fi trăit și acum sub comunsim și ar fi spus în fiecare zi ”Asta e!”. Într-un interviu luat domnului Petre Mihai Băcanu, Alex Stoenescu ajunge la un moment dat la întrebarea:”Oare chiar suntem un popor de blegi?”. Nu știu ce a răspuns domnul Băcanu, dar de ce sunt sigur este că mi-ar fi plăcut enorm ca cineva să-i dea din toată inima două palme ciobanului din Miorița!

http://monitorulsv.ro/Fapt%20divers/2009-10-13/Ciobanasul-Asta-e

De ce sunt totuși mândru că sunt român?

2009-10-09T16:23:00.000+03:00

Mi-a rămas întipărită în minte cartea despre eficiență a lui Stephen Covey. Primul principiu al eficienței este înțelegerea spațiului dintre stimul și răspuns, spațiu care este cel mai de preț dar al oamenilor. Acolo este libertatea unui om, în alegerea răspunsului la stimulii din jurul lui. Eric Berne. ”Orice comunicare este doar o invitație la un răspuns, nu obligația unui răspuns”. Ghandi. ”Nimeni nu-ți poate lua demnitatea fără permisiunea ta”. Covey nu explică însă cum se poate face practic asta. Săptămâna aceasta am aflat răspunsul de la Charles Manz, profesorul nostru de leadership. Conceptul se numește self-leadership și conține o serie întreagă de tehnici experimentate și studiate știițific.
*
Tot într-o carte de-a lui Covey. Există cinci cancere emoționale: critica, protestul, comparația, concurența internă într-o organizație și obsesia de a-i întrece pe alții. Acestea sunt cancere fiindcă nu rezolvă în nici un fel problemele, ci sufocă și îmbolnăvesc relațiile dintre oameni, ducând în ultimă instanță la distrugere, nu construcție. Mi s-a părut relevant pentru ce se întâmplă acum în România și pentru ce va urma, probabil, și de acum încolo.
*
Acum câteva zile am urmărit o prezentare pe site-ul TED.com, probabil una dintre cele mai cunoscute și reușite resurse de inspirație și informație pe internet. Printre subtitrările disponibile am găsit și româna. Probabil doi oameni au făcut asta voluntar. Un lucru mic, dar lucrurile mici contează.
*
Lucrurile se schimbă. Acum doi ani eram student în Iași și nici nu-mi trecea prin minte că pot ajunge să învăț în afara țării. Acum un an eram pe punctul de a pleca voluntar în Olanda. Nu-mi trecea prin minte că mi se va oferi un loc de muncă la unul dintre cele mai bune hoteluri din Iași. Când m-am angajat, nu m-am așteptat ca mediul de acolo să fie unul, totuși, nefericit. Un coleg și-a girat apartamentul părinților ca să-și ia o mașină scumpă. Nu știa că va veni criza. Acum, la ora asta târzie din noapte, am impresia că singura constantă a vieții e schimbarea, iar singurul mod de a fi cu adevărat liber e să fii atât de bun la ce faci și atât de flexibil încât tot timpul vei fi cu un pas înaintea schimbărilor. Dar cine vrea să fie liber?

Ovidiu Cocieru,
bursier Fulbright

Leadership

2009-10-09T16:22:00.000+03:00

Mândria ca obligaţie

2009-10-02T14:27:00.000+03:00

De ce ezită să se întoarcă în ţară tinerii români plecaţi la studii în străinătate?
Într-o lucrare intitulată ”Excelenţa comună: un studiu etnografic asupra stratificării şi înotătorilor olimpici”, cercetătorul Daniel Chambliss a încercat să explice care este definiţia reală a excelenţei. Cu alte cuvinte, Chambliss a încercat să afle care este diferenţa dintre înotătorii care iau medalii la olimpiade şi cei care eşuează în mediocritate.
Ce face un om pentru a ajunge la performanţă? Prima concluzie la care ajunge Daniel Chambliss este că excelenţa este un fenomen care ţine mai mult de calitate şi nu de cantitate. Cu alte cuvinte, de la un anumit punct, numărul de ore petrecute la antrenament nu mai este un indicator pentru performanţă. Degeaba stai 10 ore pe zi la bazin, dacă nu faci corect ceea ce faci. Înotătorii de olimpiadă nu muncesc mai multe ore şi nu fac mai multe repetiţii decât cei care nu ajung în top. Pur şi simplu fac mai bine ceea ce fac.
În al doilea rând, cercetătorul desfiinţează ideea talentului. Talentul nu există decât ca explicaţie rapidă din partea unor oameni care refuză sau sunt incapabili de a analiza adevăratele cauze. Ceea ce spune de fapt Chambliss este că diferenţa dintre un campion mondial şi un sportiv mediocru stă în lucrurile mici, în ceea ce face sportivul zilnic. Obiceiurile acumulate din fiecare zi, mai sănătoase şi de o calitate mai bună, de la cele familiale până la cele sociale şi profesionale compun elementul secret care face diferenţa dintre liga amatorilor şi cea a performerilor.
*
De ce ezită să se întoarcă în ţară tinerii români plecaţi la studii în străinătate? E doar părerea mea: fiindcă un înotător care înoată doi ani sau cinci ani într-un bazin olimpic printre campioni mondiali nu va accepta niciodată să se întoarcă pentru a înota printre lipitori, pe un salariu de mizerie.
Tinerii performanţi ezită să se întoarcă în România fiindcă ţara noastră se încăpăţânează cu profesionalism să joace doar la amatori şi să trateze atât tinerii, în general, cât şi performanţele lor cu o lipsă totală de respect.
*
Acum câteva zile, Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, se arăta indignat de faptul că tinerii români nu sunt mândri de ţara lor. La care tineri se referea preşedintele pe care noi l-am votat (inclusiv eu)? La cei pe care statul român i-a trimis la universităţi din afara ţării prin programul ”Bursa Guvernul României” şi apoi i-a lăsat fără bani în străinătate? Sau poate la cei care au sărbătorit în stradă victoria domnului Băsescu în faţa domnului Năstase, pentru ca mai apoi să urmărească cum fiica preşedintelui ajunge în Parlamentul European cu nişte voturi aranjate prin satele medievale ale României?
*
Între 4 şi 6 decembrie 2009 va avea loc în Boston conferinţa ”Proiect România 2020: ce putem face pentru România în următorul deceniu”. Organizatori: Asociaţia Românilor de la Harvard, Asociaţia Studenţilor Români de la MIT, Asociaţia Globală a Studenţilor şi Tinerilor Profesionişti Români.

De ce se uită oamenii la sport? OAU

2009-09-29T13:27:00.000+03:00

Masterul pe care îl urmez în Statele Unite este în management aplicat în sport. Unul dintre obiectele pe care îl studiez se numeşte ”Aspecte sociologice şi istorice ale sportului modern”.
Întrebarea care ne-a fost lansată de profesor la prima oră a fost simplă. De ce se uită oamenii la sport? Răspunsul nu a mai fost atât de simplu.
Margaret Carlisle Duncan şi Barry Brummett explică într-o lucrare faptul că oamenii găsesc trei surse de plăcere atunci când se uită la sport: narcisism, fetişism şi voaierism. Narcisism fiindcă oamenii care privesc jucătorii se identifică cu aceştia, cu echipa, cu clubul. Fetişism fiindcă suporterii sunt fascinaţi de joc, caută cu aviditate scorurile, statisticile. Voaierism fiindcă suporterii urmăresc anonim jucătorii în timp ce aceştia sunt pe teren. Luminile se sting în sală, rămân doar reflectoarele asupra celor din ring, expuşi şi vulnerabili, priviţi de sute şi mii de ochi.
În altă ordine de idei, în timp ce toate celelalte forme de divertisment încearcă să facă privitorul să simtă ceva, în sport e total pe dos. Suporterul este cel care are impresia, telepatică şi inconştientă, că poate influenţa cumva jucătorii, cei de pe scenă. Iar tocmai acest lucru este elementul cheie al plăcerii şi motivului pentru care oamenii se uită la sport.
Relaţia suporter-sportiv nu este una economică, oricât de mult ar costa biletul sau abonamentul tv. Relaţia este una a darurilor. Indiferent de banii din joc, sportivul primeşte suportul fanilor ca un dar, ceea ce îl obligă la reciprocitate. De aici pasiunea şi legăturile emoţionale create în timp în lumea sportului.
Şi totuşi, de ce se întâmplă toate acestea acum? Lectura care a desluşit motivul a fost una năucitoare, chiar şi din titlu: ”De ce merg oamenii la Zoo?”. Oamenii merg la Zoo fiindcă animalele au dispărut din viaţa noastră, au fost izolate şi îndepărtate, întocmai cum aspectul fizic al muncii din secolul douăzeci şi unu a fost izolat şi îndepărtat. Tocmai această îndepărtare de aspectul fizic, mutarea activităţilor preponderent în intelectual, a dus la apariţia a două fenomene total diferite: grădinile zoologice şi sportul de performanţă cu milioane de suporteri. OAU!
Tot ce am spus mai sus este doar o introducere pentru ce urmează. Ghidându-ne prin tot acest labirint de explicaţii, profesorul de sociologie m-a impresionat printr-un lucru banal şi extraordinar în acelaşi timp. Exclamă de cinci ori pe oră cuvântul ”OAU!”. Cine poate fi mai bun ca profesor decât un om profund pasionat de domeniul lui?

Ovidiu COCIERU
bursier Fulbright

http://www.monitorulsv.ro/Fapt%20divers/2009-09-29/De-ce-se-uita-oamenii-la-sport-OAU

Adevărata criză

2009-09-24T19:01:00.000+03:00

În timp ce îmi continuam interviurile şi testele din procesul de selecţie al bursei Fulbright, am lucrat timp de un an de zile la o firmă mare din Iaşi pe postul de asistent marketing. Unele lucruri care mi-au fost date să le văd şi să le aud în acea firmă mă fac să cred că adevărata criză pe care o traversează România nu este una economică.
Într-o cameră înghesuită, cinci persoane. Fiecare cu calculatorul ei, fiecare separat vizual de un panou. Comunicare minimă. La propriu şi la figurat. La un moment dat, directorul general adjunct, mai exact “managerul adjunct”, o tânără pe la treizeci de ani îşi deschide calculatorul şi lucrează în biroul nostru. Discuţia din birou ajunge cumva la neperformanţa unor angajaţi. Reacţia managerului: “Puneţi, domnule, biciul pe ei!”.
Într-una din zile, o colegă mă cheamă şi-mi zice în şoaptă: “Vezi că am scris despre tine!”. Îi zic că nu înţeleg. “Păi, uneori trebuie să scriem nişte scrisori confidenţiale în care ne spunem părerea despre unii colegi. Scrisorile sunt închise în plic şi merg la directorul general. El le cere, el le citeşte”.
Într-un articol scris în “Adevărul” Dinu Patriciu spunea că criza României ţine de 20 de ani şi este una de leadership. Îmi permit, mai umil, să completez. Criza României este una atât de leadership adevărat, cât şi de management adevărat, pe care ca popor nu le înţelegem şi pe care habar nu avem cum să le răsplătim. La toate nivelele. Criza vine, cred, din mizeria sufletească în care ne înecăm fiecare valorile în compromisuri, din lipsa de curaj de a deveni oameni curaţi, profesionişti şi vizibili, voci ale verticalităţii într-un mediu corupător.
Suntem în criză, fiindcă fiecare din noi e în criză şi e pierdut, lipsit de o viziune clară, ca într-un labirint.
Întrebarea mea pentru tine este simplă. Ce ai de gând să FACI?

Compromis. Adjectiv.

2009-09-22T14:45:00.000+03:00

Am ajuns în acea sală mai mult întâmplător, mai mult din naivitate. Nu aveam ce căuta acolo. Nu pentru mine sau pentru cei ca mine era organizat acel eveniment. Ştiam ce urma să se întâmple, dar am luat-o mai mult ca o joacă, ca pe un lucru minor.
O sală plină de funcţionari, oameni care lucrau în administraţie. În jur de treizeci de oameni. Totul se întâmpla într-o instituţie foarte importantă a unui judeţ din România. Urma să aibă loc un test de verificare cunoştinţelor, după parcurgerea unui curs. Cursul nu a avut loc niciodată. Răspunsurile se aflau pe masă, pentru majoritatea celor prezenţi. Totul era un teatru ieftin! Era o batjocură! Era strigător la cer! Şi cu toate astea, lumea era jovială, bucurându-se în grup, conspirativ, de lucrurile năstruşnice pe care le făceam.
Totul era bolnav acolo, de la atingerile cancerigene ale celor care organizau testarea până la zâmbetele lor uluitoare. Ce se întâmpla acolo era normal pentru ei. Am intrat, mai mult ca într-un joc, în atmosfera aceea. Am râs şi eu.
Testul s-a terminat în mai puţin de un minut. Era o făcătură. După câteva momente, toţi s-au îndreptat într-un entuziasm total către supraveghetori şi au înmânat lucrările.
Abia acasă, ieşit din camera aceea am început să-mi dau seama de ce s-a întâmplat, de cât de murdar şi josnic era totul. Oare chiar nu puteam să fac lucrurile aşa cum trebuie? Oare chiar oamenii aceia nu-şi dădeau seama de cât de murdar şi strigător la cer era totul? Aceştia erau oamenii din administraţie? Cum aş fi putut eu folosi diploma aceea mai departe? Cum aş fi putut să o trec în CV, oricâte uşi mi-ar fi deschis? Cum să vorbesc de principii şi curăţenie mai târziu?
Cuvântul “compromis” poate avea mai multe sensuri: ca substantiv sau ca adjectiv. Ca substantiv, compromisul are plural. Poate exista un compromis, dar şi mai multe. Ca adjectiv, însă, cuvântul “compromis” are o altă nuanţă. Fie eşti compromis, fie nu. Eu cred că de fapt “compromis” e doar adjectiv. E destul unul, nu e nevoie de mai multe. În timp ce mă gândeam la toate acestea, ţineam diploma frumoasă în mâini. Am rupt-o în bucăţi. Eu nu sunt compromis!
Namaste.

Moartea unui popor

2009-09-14T03:52:00.000+03:00

Încrederea este limbajul ascuns, moneda nevăzută schimbată în orice relaţie. Nimic nu se poate construi între oameni fără încredere. Literalmente. Până şi într-un banal magazin, nu ai putea să cumperi nimic fără ca vânzătorul să aibă încredere în moneda pe care o oferi. Unii specialişti au încercat să explice şi să cuantifice încrederea, au arătat modul în care ea funcţionează şi ce efecte poate avea.
Spre exemplu, încrederea într-o relaţie este o funcţie a două componente: caracterul şi competenţa. Dacă lipseşte una dintre aceste două lucruri, încrederea se prăbuşeşte. Ai accepta să fii tratat de cancer la plămâni de un medic care fumează două pachete pe zi şi care-ţi spune că fumatul e dăunător? Ai avea încredere într-un om fără caracter? Într-un profesor care ia şpagă şi vorbeşte de management şi principii unor studenţi? Ai avea încredere? Cât priveşte competenţa, e ceva mai simplu. Într-un instalator care se ştie că a ratat patru lucrări până acum, ai avea încredere? Dar într-un contabil care a fost închis pentru fraudă? Nimic nu se construieşte fără încredere.
Încrederea afectează relaţiile în nenumărate feluri. Pe scurt însă încrederea mare creşte viteza cu care se desfăşoară procesele între oameni şi scade costurile totale. Când oamenii au încredere unii în alţii, e de ajuns, de multe ori, un cuvânt în loc de trei ştampile şi o vizită la avocaţi.
Nimic nu se construieşte fără încredere. Aşa cum sistemul imunitar are grijă să elimine din timp elementele care ar distruge sau slăbi un corp, în mod asemănător încrederea este un sistem imunitar al societăţii, al relaţiilor de la orice nivel: la nivel personal, interpersonal, dintr-o organizaţie, dintr-o piaţă economică şi la nivel de popor, de societate.
**
Cu o lună înainte de a părăsi ţara, într-un interval de o oră, doi oameni total diferiţi mi-au spus acelaşi lucru. Unul, consilier local al municipiului Suceava, celălalt, taxator în autobuzele publice sucevene. Ambii mi-au spus cuvânt cu cuvânt acelaşi lucru: „Nu mai am încredere în nimeni!”.
Nivelul de degradare umană a atins cote de avarie în România. Dacă oamenii de bun simţ şi necompromişi nu vor abandona pasivitatea şi nu se vor implica împreună în destinul lor, avem toate şansele ca în timpul vieţii noastre să asistăm în direct la moartea unui popor. Al nostru.

La autogară. În microbuz.

2009-09-07T06:46:00.000+03:00

La autogară.
Pauza doamnei de la casă începea la 12 :30. Era 12:25 şi geamul era închis. Maşina mea întârziase douăzeci de minute. Aveam două bilete. Bat în geam insistent. După cinci minute geamul se deschide.
-Ce domnule, nu poţi aştepta????
-Maşina a întârziat douăzeci de minute.
-Da, e reţinută la garaj. O să ajungă. Tare la minut mai sunteţi.
-Da, tare la minut... Îmi vreau banii înapoi. Pe bilet scrie o oră. Nu aţi respectat ora.
-Domnule, ce să-ţi zic… Vrei banii înapoi, de parcă nu poţi aştepta. Ţine-ţi banii!!! Crezi că n-am m-ai văzut clienţi???

În microbuz.
Eram în Iaşi. Veneam de la Bucureşti. Plecam spre Suceava. Îmi ridicasem adeverinţa de absolvire a unui master la Universitatea Cuza. De obicei mergeam spre casă din Iaşi cu un microbuz al unei firme ieşene. De când li s-a stricat maşina odată şi singura reacţie a şoferului a fost “ce, nu poţi aştepta?”, am hotărât să merg doar cu trenul. Pe la zece şi jumătate dimineaţa ştiam că era un tren spre Suceava. La casă aflu că trenul nu mai circulă. Abia spre după-masă era următorul. Merg totuşi spre autogara Iaşi. În ultimul moment, prind maşina aceleiaşi firme de maxi taxi. Mi-am zis că poate data trecută a fost o întâmplare nefericită.
La ieşirea din Paşcani, într-o pădure, la 90 la oră, se aude un pocnet puternic sub maşină şi un huruit groaznic. Maşina se opreşte după vreo treizeci de metri. Lumea coboară speriată. Eu râdeam. Maşinii i s-a rupt nu ştiu ce arc pe spate şi-l târa pe asfalt. Şoferul dă telefon la firmă. Un individ pe nume George îi spune şoferului să lege cu sârmă arcurile şi ce mai era pe acolo şi să continue drumul cu maşina plină de oameni. Eu râdeam.
Cu o zi înainte o doamnă de la Ministerul de Externe ne explica nouă, bursierilor Fulbright, cum România este ţara oportunităţilor. Avea dreptate! Avea prea multă dreptate! Lumea speriată din microbuz se uita la mine derutată. Râdeam în hohote.
Namaste.

La medic. La poştă.

2009-09-07T06:43:00.000+03:00

La medic.
-Aşa, deci, am auzit că pleci!
-Da, doamna doctor, plec în State un an! Am venit să-mi completaţi fişa medicală pentru viză.
-Ai venit să-ţi complez fişa. Da... Stai jos! Bravo, măi băiete, du-te! Te mai întorci în ţară?
-Nu ştiu. Aşa aş vrea.
-La ce să întorci? La ce să te întorci în ţara asta? Nu vezi cine ne conduce? Nu vezi că au ajuns să ne conducă...? Iartă-mă că vorbesc aşa...
-Nu e nimic... Staţi liniştită.
-Deci îţi trebuie vaccinurile, văd.
-Da...
-Îţi zic sincer... Am ajuns să am depresie. Nici nu mă mai pot uita la televizor. Am depresie!
-Vă înţeleg.
-Dacă nu schimbaţi voi ceva, nu ştiu... Nu ştiu...
-...

La poştă. Două doamne pe la 50 de ani.
-A, uite cine e la rând! Aproape nu te-am cunoscut!
-Da, da! Ce mai faci?
-Bine, am venit să pun un plic pentru fată. M-am uitat acum la televizor, ai văzut?
-Ce?
-Nişte elevi de liceu au filmat un profesor care le lua şpagă şi l-au dat pe mâna poliţiei.
-Măi, poate generaţia asta mai schimbă ceva, că noi... Poate ei, că sunt mai curaţi...

În acea zi am trimis un plic în Statele Unite. Cineva pe drum a deschis plicul şi a luat o parte din conţinut.

Namaste.

De ce scriu?

2009-08-19T15:26:00.000+03:00

De multe ori m-am întrebat dacă să reiau jurnalul pe care l-am scris acum câţiva ani. De câte ori m-am hotărât să o fac, de tot de atâtea ori m-am răzgândit şi am spus că e o prostie. Motivele sunt multe.
În primul rând îmi aduc aminte de comentariile pe care le-am primit data trecută pe site şi cât mult rău, chiar şi fizic, mi-au făcut. În fond, nu puteam să mă bucur şi eu de experienţa de student mediocru în afara României, fără să-mi bat capul cu texte de începător pe care să scuipe alţii?
În al doilea rând, m-am întrebat zile întregi dacă bursa Fulbright în Statele Unite nu este mai mult decât un noroc şi dacă nu e doar o întâmplare care a mers cam departe, ca urmare a încrederii acordate de un profesor american care a predat la Cuza în Iaşi. Am rezolvat această întrebare spunându-mi că unii oameni poate văd în mine ceva ce eu nu văd încă. Foarte bine că o fac!
În al treilea rând, au fost întrebările care m-au secătuit înainte să reiau scrisul. Cine sunt eu să scriu? Ce am eu de zis? Sunt zeci de români de sute de ori mai deştepţi ca mine! De ce să fac eu asta?
E adevărat că sunt zeci de români mai deştepţi ca mine şi ca alţi tineri ca mine, însă asta nu-mi încălzeşte frustrarea pe care îmi vine să o urlu de multe ori în ţara mea. Cred că pasivitatea oamenilor deştepţi mă enervează cel mai mult! Cum poate un intelectual să accepte o secundă să fie condus de oamenii care ne conduc acum? Nu am auzit nici un academician care să ia atitudine faţă de modul ruşinos în care au avut loc alegerile pentru Parlamentul European. Nici vreun grup de profesori universitari din universităţile româneşti care să condamne public ordonanţa deconcentratelor. Locuşoarele ferite, imposturile şi salariile călduţe sunt mai importante, nu-i aşa? Ce bine era dacă stăteau şi cei de la Revoluţie în casă! Proşti au fost că au ieşit în stradă şi acum unii din ei putrezesc prin cimitire! Pentru ce?
Mulţi români inteligenţi şi decenţi nu se află, însă, în poziţii vizibile. Dacă ei şi-ar exprima constant şi, mai ales, unit nemulţumirile, străzile ar arăta altfel şi oameni tineri şi necopţi ca mine şi-ar vedea de ale lor şi nu ar avea nici un loc liber în ziare.
Până atunci, de ce să NU scriu?
Îmi voi scrie jurnalul, chiar şi cu preţul înjurăturilor de pe net, pe care le aştept cu dragă inimă. Voi fi şi eu un mic nesimţit, încercând să scriu despre bun simţ şi experienţa mea din SUA.

Man in the mirror

2009-07-31T09:33:00.000+03:00

La nuntă. În microbuz.

2009-07-26T21:17:00.001+03:00

La nuntă.
-Aşa, deci, pleci…
-Da, se pare că informaţia circulă bine. Ştie cam toată lumea.
-Să nu te aud că te întorci!
-Păi, sincer, mă gândeam să vin pentru un post de asistent universitar.
-Ovidiu, nu fi prost ! Lucrurile devin din ce în ce mai aiurea. Crede-mă ! Ne-am gândit şi noi să plecăm în Anglia, dar... ştii cum e... acum pentru noi e mai greu.
Toată lumea în acea seară mi-a zis să nu mă întorc în România. Cu excepţia mamei.

În microbuz.
Eram în Iaşi. Veneam de la Bucureşti. Plecam spre Suceava. Îmi ridicasem adeverinţa de absolvire a unui master la Universitatea Cuza. De obicei mergeam spre casă din Iaşi cu un microbuz al unei firme ieşene. De când li s-a stricat maşina odată şi singura reacţie a şoferului a fost “ce, nu poţi aştepta?”, am hotărât să merg doar cu trenul. Doar cu trenul şi doar cu bilet, deşi de vreo cinci ani de când sunt student în Iaşi am tot auzit zvonuri, extrem de improbabile, că s-ar putea şi fără. Pe la zece şi jumătate dimineaţa ştiam că era un tren spre Suceava. La casă aflu că trenul nu mai circulă. Abia spre după-masă era următorul. Merg totuşi spre autogara Iaşi. În ultimul moment, prind maşina aceleiaşi firme de maxi taxi. Mi-am zis că poate data trecută a fost o întâmplare nefericită.
La ieşirea din Paşcani, într-o pădure, la 90 la oră, se aude un pocnet puternic sub maşină şi un huruit groaznic. Maşina se opreşte după vreo treizeci de metri. Lumea coboară speriată. Eu râdeam. Maşinii i s-a rupt nu ştiu ce arc pe spate şi-l târa pe asfalt. Şoferul dă telefon la firmă. Un tâmpit pe nume George îi spune şoferului să lege cu sârmă arcurile şi ce mai era pe acolo şi să continue drumul cu maşina plină de oameni. Eu râdeam.
Cu o zi înainte o doamnă de la Ministerul de Externe ne explica nouă, bursierilor Fulbright, cum România este ţara oportunităţilor. Lumea speriată din microbuz se uita la mine derutată. Râdeam în hohote.
Namaste.

Bogat

2009-07-23T22:14:00.001+03:00

Tot ce am sunt secundele mele şi prietenii mei. Asta e, de fapt, tot ce am şi tot ce voi avea vreodată.
Sunt bogat.
Definitiv, infinit! Bogat!
Namaste!

Oameni, Lideri. Vectori. (partea a doua)

2009-07-23T22:12:00.000+03:00

Ce faci? Cum iţi merge? Bine? Rău?
Cum facem evaluările când răspundem la o întrebare ca asta? Ce determină dacă fac bine sau rău? Binele şi răul sunt urmări ale unor comparaţii, nu? Faţă de cine? Faţă de alţii?
Mă întorc la ideea sistemului de coordonate din fizică şi matematică. Binele şi răul din răspunsurile noastre nu sunt altceva decât poziţionări în acel plan. Răspunsurile noastre sunt puncte fixe, determinate de un X şi un Y într-un plan al binelui şi răului. Vei zice că am mâncat ceva stricat. Hai, ai puţină răbdare…
Dar ce ar fi dacă nu te-ai opri şi ai judeca în termeni de poziţionări fixe, în termeni de “bine” sau “rău”? Cum ar fi dacă nu ai mai fi un “om punct” pe un sistem de coordonate, care se evaluează constant şi suferă că alţii sunt mai sus sau se bucură când alţii sunt mai jos? Oare cum ar fi, dacă ai fi un… vector?
Un vector nu are doar o poziţie, nu e doar un punct cu un X şi un Y static. Un vector evoluează, are o pantă. “Omul vector” nu are timp să facă mici comparaţii şi calcule, e prea grăbit să evolueze. Caracterul lui lui stă în unghiul său, mai mult decât în poziţie. Gândeşte-te la materia din care suntem formaţi. Suntem piatră, sau apă? Suntem puncte, sau vectori?
“Oamenii vectori” afectează alţi “oameni puncte” sau alţi “oameni vectori”. Îţi aduci aminte ce am scris în partea 1 despre adunarea vectorilor? Un “om vector” puternic începe să afecteze prin adunare direcţia celorlalţi “oameni vectori” şi absoarbe “oamenii puncte”.
Orice lider este un „om vector” puternic care imprimă o direcţie, un nou trend. Nu e o filozofie stearpă. Este un soi de fizică pe care o văd aplicată în sfera socială.
Ce se întâmplă, însă, cînd „liderul vector” are o putere atât de mare, aproape atingând infinitul, încât distorsionează spaţiul, nu numai ceilalţi vectori şi punctele, ci şi natura însăşi a sistemului de axe, adică spaţiul şi chiar istoria? Cum putem să-i catalogăm pe Iisus, Budha, Mahomed, Ghandi?
Puterea lor i-a transformat din vectori infiniţi în sisteme de referinţă. Ei au devenit începutul şi sfârşitul, punctul 0 a noi sisteme axiale, originea unor noi lumi, ei au devenit pacea definitivă, mijlocul din care alţi vectori şi puncte îşi atrag puterea şi sensul existenţei lor.
Are sens ce zic? M-aş bucura să aibă origine.
Namaste.

Tic Tac

2009-07-10T21:46:00.003+03:00

Intr-un interval de o ora doi oameni diferiti mi-au zis acelasi lucru. Unul, consilier local al municipiului Suceava, celalalt, taxator intr-un autobuz public. Amandoi, acelasi lucru. "Nu mai am incredere in nimeni." Romania este acum o bomba cu ceas. Si ceasul a inceput sa ticaie.

Namaste.

Principii,Viziuni.Vectori (partea 1)

2009-07-03T00:50:00.002+03:00

Ideea vectorilor, aplicată în comunicare mi-a rămas întipărită în minte. Prima dată am văzut regula adunării vectorilor, regula paralelogramului aplicată în cazul unei negocieri. Forţa celor doi negociatori era simbolizată ca doi vectori. Cu cât un vector era mai mare cu atât înclina înspre el vectorul sumă, diagonala paralelogramului, rezultatul negocierii.

Apoi, am dat de ideea de energie în Analiză Tranzacţională. Energia care poate fi împrumutată din unele stări ale eului (Părinte, Copil) pentru a fi emisă din altă stare.

Am cumulat cumva ideea de energie şi vectori. Am meditat asupra lor mult.

Într-un fel, fie că vorbim de negocieri şi comunicare în interiorul unei persoane, fie că vorbim de negocieri şi comunicare între oameni, vorbim de negocierea unor energii, cu o anumită direcţie, cu o anumită finalitate.

O persoană vrea să meargă la mare, dar vrea şi la munte, ar sta şi acasă, ar merge şi în străinătate. Vectori cu diferite direcţii.

Doi oameni care lucrează într-o echipă pot urmări lucruri diferite. Unul urmăreşte o carieră şi siguranţa, altul urmăreşte banii şi câştigul imediat. Vectori cu direcţii diferite. Cum pot ei lucra împreună?

Vectori energii. Unde se va duce însă suma, vectorul final?

Pornesc de la premisa că vectorul final trebuie să aibă forţă, indiferent ce direcţie o va lua. Un vector „sumă” mic, rezultat din direcţiile opuse, conflictuale, nu ar ajuta pe nimeni şi ar epuiza inutil forţa celorlalţi vectori.

Un om se va duce totuşi la mare, dar se va gândi cum ar fi fost la munte.
O echipă devine blocată, fiindcă persoanele nu se înţeleg din cauza intereselor diferite.

Energie inutil irosită.
Ce e de făcut atunci?

Cred că o soluţie este introducerea în amalgamul de vectori conflictuali a unui Vector major, dominant, care poate absorbi energia vectorilor individuali, canalizându-i hotărât spre o direcţie.

Care ar putea fi însă vectorul dominant?
Cred că un vector major ar putea fi principiile. Indiferent de context, vectorul principiilor are aceeaşi direcţie. Principiile nu se schimbă de la o zi la alta. Principiile sunt întotdeauna acolo, întocmai cum Nordul este întotdeauna acolo, indiferent de ce credem, de ce vrem sau nu. Atitudinile personale guvernează intenţiile urmărite de o serie de acţiuni, rezultatul faptelor însă e guvernat de principii impersonale.

Persoana care va respecta o serie de principii valide, cum sunt cele ale puterii de a alege, principiul adevărului, transparenţei, gândirii câştig-câştig etc., va obţine avantaje nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Iar ceea ce va câştiga va fi o canalizare mai bună a energiilor proprii şi o forţă personală mai mare. Valabil şi pentru echipe de oameni.

Un alt vector major ar putea fi un vis, un gând final, un obiectiv major, o viziune.

Viziunea are darul de a absorbi individualităţile şi de a le focaliza spre un gând final, mai măreţ şi mai important decât gândurile şi interesele individuale. O echipă cu o viziune clară, care depăşeşte interesele individuale ale membrilor, poate trece mult mai uşor peste conflictele şi dificultăţile care apar pe parcurs.

Are sens ce zic?
M-aş bucura să aibă vector! :)
Namaste!

Seria comică "Naivităţi"

2009-06-29T13:03:00.003+03:00

Dragă domnule Preşedinte,

Vă spun domnule Preşedinte şi nu Băsescu, fiindcă vă respect şi v-am votat să mă reprezentaţi în acea funcţie. Eram student în Iaşi când v-am votat prima dată. La aflarea ştirii victoriei dumneavoastră, studenţii au ieşit în stradă. Am fost şi eu unul dintre ei. Nu m-am manifestat prea gălăgios, nu-mi stă în fire. Dar m-am bucurat sincer. Am sperat că se va schimba ceva. Că furturile şi indecenţa care ne provoacă greaţă la televizor se vor termina. Am votat şi împotriva suspendării dumneavoastră. Şi atunci au ieşit studenţii în stradă. Am ieşit şi eu.

Am fost un prost şi un naiv. De ce un prost şi un naiv?

În campania pentru prezidenţiale când aţi concurat împotriva domnului Năstase aţi avut un moment genial la TVR. A fost numit „momentul sincerităţii”. Aţi spus două lucruri pe care mi le amintesc clar.

1.„De ce a ajuns poporul român să aleagă între doi foşti comunişti?”

2. „Când mă uit în oglindă şi mă întreb… Băsescule, ai respect pentru poporul român? Am…”

A fost un moment în care aţi acumulat toate nemulţumirile noastre, mai ales ale tinerilor. Toate nemulţumirile şi toate speranţele. Am crezut în dumneavoastră! Am crezut că nu vom mai avea miniştri care să ia şpagă termopane. E adevărat că n-am mai avut. Am avut însă miniştri care au luat şpagă cârnaţi.

Poate că unele lucruri nu le-aţi putut schimba din poziţia dumneavoastră, dar anul acesta m-aţi convins că am făcut o greşeală mare, nu atât când v-am votat, ci când am sperat că ne veţi respecta. Şi ştiţi bine că mă refer la felul în care fiica dumneavoastră a intrat în parlamentul european.

Felul în care aţi pus partidul să facă oamenii de la ţară, neştiutori, să vă voteze fata a fost cea mai mare jignire pe care am trăit-o ca cetăţean tânăr al acestei ţări. A fost un cuţit în spate pentru toţi studenţii, pentru cei care-şi rup coatele şi neuronii pe băncile şcolilor din ţară şi străinătate, sau pentru cei care au ieşit în stradă pentru dumneavoastră.

Şi asta fiindcă aţi arătat încă o dată că în România NU CONTEAZĂ CE ŞTII, CI PE CINE ŞTII. Care e diferenţa între ce aţi făcut dumneavoastră şi un profesor universitar care-şi angajează nevasta, un primar care-şi angajează amanta, sau un consilier local care-i dă bani finului ca să „refacă” străzile?

Când vă uitaţi în oglindă, vă mai puteţi spune că respectaţi poporul român? Aveţi puterea, ca părinte, să recunoaşteţi în oglindă că fata dumneavoastră chiar nu avea ce căuta acolo?

Acum am câştigat o bursă la o universitate din străinătate. Toţi oamenii, cu excepţia mamei, mi-au spus să NU mă întorc în ţară. Am ezitat să le dau un răspuns. Vreau să mă întorc, să fac lucrurile mai bune. Ce spuneţi, să mai ezit acum cu răspunsul?

Eu, sincer, văd cum îmi moare speranţa. Îmi vine să vomit când deschid televizorul. Toţi sunteţi la fel de groteşti, la fel de murdari. Mă gândesc că am 24 de ani şi deja nu mai sper. Oare cum se simt cei de 40, 50 de ani sau părinţii şi bunicii mei? Ne vine greaţă, domnule Preşedinte când vedem cine ne reprezintă! Suntem disperaţi! Clasa politică din România ne-a furat speranţa, prezentul şi viitorul. Este o mafie la costum şi dumneavoastră ştiţi asta, fiindcă faceţi parte din ea. Faceţi parte din sistem.

Mai există vreo soluţie pentru tot cancerul care ne distruge de vii ca popor, care ne roade ca o omidă dezgustătoare?

Eu zic că există. Sunt zeci, sute de români plecaţi la studii în străinătate, specialişti adevăraţi, oameni cu adevărat deştepţi, decenţi, care ar putea face ceva pentru ţara lor. Îi vedeţi, însă, conduşi de Vanghelie? De Geoană? De Vadim? De Crin Antonescu? De Monica Ridzi şi Elena Udrea? Pot ei accepta vulgaritatea zilnică mâncată pe pâine?

Clasa politică trebuie să plece în bloc, trebuie tăiat odată capul acestei mafii, acestui şarpe care ne otrăveşte ţara. Oamenii din parlament trebuie să fie înlocuiţi cu oameni noi, valoroşi, oameni care să ne reprezinte cu adevărat, oameni cu care să ne mândrim. Partidele trebuie să fie obligate să-i caute cu disperare.

Constituţia însăşi trebuie modificată! Legea fundamentală trebuie schimbată, fiindcă avem nevoie de o schimbare fundamentală. În România de azi nu oricine trebuie să mai aibă dreptul de a candida în parlament, la preşedinţie sau în consiliile judeţene. Vârsta maximă ar trebui să fie de 45 de ani, şi candidaţii ar trebui să aibă măcar un an de studii la zi în străinătate.

Români valoroşi sunt. Sute! Mii! Ei însă nu înjură ca să ajungă sus. Preferă să-şi trăiască viaţa în decenţă, dezamăgiţi şi demoralizaţi în ţară sau muncitori şi străini în afara ţării.

Schimbarea aceasta are nevoie însă de bărbăţie şi putere de caracter. Nu vă cer s-o faceţi dumneavoastră. Iniţiaţi un referendum. O vom face noi! Veţi vedea atunci cum evadează frustrările românilor acumulate în 20 de ani. Va fi o a doua revoluţie! Ar însemna, bineînţeles moartea dumneavoastră ca om politic, moartea partenerilor dumneavoastră, a prietenilor, a sistemelor care merg ca unse în combinaţii şi furturi de miliarde. Un chirurg nu poate, însă, negocia cu cancerul pe care îl operează. Schimbarea trebuie să fie una radicală, sau nu se va produce niciodată. Oare înţelegeţi acest lucru?

Aveţi curajul, însă, domnule Preşedinte? Aveţi curajul să salvaţi România? Să ne redaţi demnitatea? Aveţi bărbăţia ca ultimul act pe care îl faceţi să fie un referendum care să ne dea ţara şi viitorul înapoi? Dacă aţi face acest gest, vă vor înjura, veţi stârni o furtună, poate chiar vor atenta la viaţa dumneavoastră, dar veţi deveni o legendă, un erou, unul dintre puţinii bărbaţi adevăraţi ai României.

Dacă nu o veţi face, veţi rămâne un nume mic, veţi muri încet, meschin, grotesc, veţi deveni un rând sau două de istorie, reprezentat ca un preşedinte care, în calitate de părinte, din dragostea oarbă pentru copil, manevrează votanţii neştiutori de prin satele medievale ale României.

Aveţi sau nu aveţi respect pentru poporul român, domnule Preşedinte? Uitaţi-vă atent în oglindă! Aveţi sau nu aveţi?

Fiindcă dacă nu aveţi, există şi o variantă mai complicată. Există şi varianta ca noi să adunăm 500.000 de semnături şi să ne facem singuri referendumul. E mai complicat, însă la nevoie o vom face. Fiindcă, deşi suntem umiliţi în fiecare zi, încă ne respectăm!

P.S. Am scris aceste randuri la cald, intr-o seara. Abia mai apoi m-am prins ca tot prost si naiv am ramas. Nu exista pastile pentru asa ceva?
Namaste.

Michael

2009-06-27T10:10:00.002+03:00

Michael Jackson a facut parte oarecum din copilaria mea.
Tin minte ca de multe ori coboram scarile repede cu rachetele de tenis in mana, batand apoi la usa lui Alin, unul dintre cei mai buni prieteni ai copilariei.

Alin era un fan de-al lui Michael. Poate pentru prima data am aflat de el din posterele lui Alin.

Am avut impresia ca omul acela era dintotdeuana acolo. Ca si Elvis. Nu m-a interesat cum a ajuns sa cante Billie Jean sau Thriller. Era doar... Michael Jackson. Asa cum Mozart e... Mozart.

M-am obisnuit cu prezenta muzicii lui. Imi placea.
Acum cand el a murit, ma intreb cam cum ar fi fost daca el nu ar fi creat. As fi fost putin mai sarac cu siguranta.

Si dupa ce am vazut documentarul de mai jos, imi dau seama cam cata suferinta a indurat omul acesta, cam cata presiune pana sa creeze diamantele lui. Trecem prea usor peste povestea copacului, smulgand trecatori doar fructele.
Lectia invatata de mine de la Michael: cauta mai intai povestea, cu rabdare si atentie. Fiindca fiecare are o poveste care merita ascultata.

Namaste, Peter Pan!

Femei

2009-05-17T22:01:00.000+03:00

Femei derutate. Femei cerşind iubirea ascuns.

„M-a cerut în căsătorie. I-am spus că mă mai gândesc. Oricum inelul era cam mare.”
„Nu am să-i fac niciodată un copil.”
„Doamne, m-am îndrăgostit de actorul acela!”
„De ce nu te-ai dat la mine de prima dată când m-ai văzut?”
„Am făcut eu cumva să se gândească el doar la mine.”
„Cine ţi-a zis că vreau să fac dragoste tandru?”
„Credeam că eşti mai tandru!”
„Ţi-am dăruit o carte: Cum să uiţi o femeie.”
„Noi doi ne asemănăm. Ar trebui să fim împreună.”
„De ce ieşi tu cu mine? Ce-ţi place la mine?” (!!!)
„Dacă aş alege un băiat, tu ai fi acela!” (Dacă…)
„Cred că prietenul meu are o problemă. Nu i se…Poţi să-mi zici ce să fac?” (!!??!!!)
„S-a rezolvat problema. Acum i se…” (!!!??!!!)
„Mă iubeşte pentru ce sunt eu, nu pentru situaţia mea financiară, nici pentru felul în care arăt. Chiar mă iubeşte pentru ce sunt eu. Simt, totuşi, că lipseşte ceva…”

Lipseşte ceva…

Bărbat derutat. Iubindu-le pe toate. Căutând iubirea ascuns.
Namaste.

Tara mea

2009-05-02T00:01:00.003+03:00

Asta e tara in care traiesc eu!

Unii spun ca nu e bine in afara tarii... ca te simti strain ... V-ati simtit vreodata straini acasa? Ma uit la acest film si-mi dau seama ca nu am nimic in comun cu acesti oameni. Nici cu ei, nici cu cei care-si plimba fundul prin moluri, nici cu cei care iau spaga de la studenti sau pacienti, nici cu cei care se rezeama in harlet o zi intreaga la munca, nici cu cei care mint si fura, nici cu politicienii care-si imbuiba matele gretoase cu privirile noastre derutate... Mi-e greata. Sunt strain in propria tara, in propria casa.

Namaste, Eminovici!

Intre "Da!" si "Nu!"

2009-05-01T07:57:00.000+03:00

“Da!” este un accept, este o uşă deschisă. “Da!” este un abandon, o primire a unei iniţiative deja prezente, a unei energii deja create şi investite. “Da!” este doar permisiunea în spaţiul meu a ceva ce este deja acolo, îndreptându-se spre mine. “Da!” este deschidere, afirmare pasivă a propriei prezenţe în faţa prezenţei deja manifestate. “Da!” este feminin.

“Nu!” este un refuz, o uşă trântită în nas. “Nu!” este o barieră în faţa unei invazii. “Nu!” necesită o reacţie în faţa unei acţiuni, înseamnă concentrarea unei energii contrare unei energii ce ameninţă. “Nu!” este afirmarea unui spaţiu, declararea fermă a unei graniţe personale. “Nu!” este dovadă a respectului faţă de sine, a capacităţii de a mă defini clar, fără linii ambigue. “Nu!” ţine de crearea în linii clare a realităţii interioare şi exterioare. “Nu!” e masculin.

Un om care zice “nu!” se defineşte. Un om care zice “da!” îşi afirmă definirea.
Namaste.

La mulţi ani!

2009-04-27T22:22:00.001+03:00

La mulţi ani, Ovidiu!

Ai mai crescut cu un an, cu un neuron, cu un rid, cu un gust amar, cu un zâmbet prudent, cu o răutate liberă, cu o bucurie nepăsătoare.
Oarecum mulţumit.
Niciodată mulţumit definitiv.

Mi-aduc aminte frânturi. Azi mi-am adus aminte de ea din liceu. După un an şi jumătate de împărţit şoapte, cred, m-a şocat cu un simplu: „Eu nici măcar nu te ştiu. Nu ştiu bine cine eşti.”
Atunci m-au şocat cuvintele, acum mă şochează adevărul lor. Ea nu mă ştia atunci la 18 ani, aşa cum nu o ştiam nici eu. Nu am lăsat-o eu să mă ştie. Nu am lăsat pe nimeni să mă ştie. Nu mă ştiam nici eu. Mă ştiu oare acum?

Hai, să dormi bine în noaptea asta! 24.

Namaste.

Fără demnitate-Scrisoare despre Iulia şi Chişinău

2009-04-08T21:45:00.001+03:00

Cam acesta e visul fiecărui conducător de stat. O masă de oameni fără demnitate, fără speranţă şi fără respect de sine, prăbuşiţi în probleme, privind constant în pământ. Plini mai degrabă, ca nişte ploşniţe, de lucruri care ne despart, decât de lucruri care ne unesc. Ultimele de fapt înseamnă putere.

Eric Berne, creatorul Analizei Tranzacţionale, spunea că pentru a exista, un grup trebuie să se definească şi să-şi definească membrii: ce însemnă de fapt să fii membru al grupului? Ce înseamnă acum să fii român?

Înseamnă să fii zdrobit sub nepăsare şi birocraţie, sub neîncredere şi dezgust.
România nu mai este un grup. Ce înseamnă să fii român? Dacă aş întreba o mie de persoane pe stradă, toţi ar răspunde ceva diferit. Cred că singurul lucru care ne uneşte cu adevărat este faptul că ne dispreţuim şi ne urâm adânc, cinismul unui atotcunoscător care-şi pleacă şira spinării deja ruptă. Popor fără demnitate. Suntem ca un câine care-şi târâie picioarele paralizate, nemaiputând să latre, mâncat de viu de păduchi şi râie.

Suntem singuri, fiecare dintre noi, ducând în genunchi o luptă deja pierdută.
Şi lor le place asta. Masa perfectă.

Îmi ies din minţi de fiecare dată când ajung să vorbesc despre asta.

Sunt zeci de cazuri în care, dacă eram în Franţa, aveam zece revoluţii, nu una.
Vă amintiţi de Remeş? Un ministru ia şpagă cârnaţi!
Vă amintiţi de Adomniţei? Un ministru spune că nu-s bani pentru salarii, apoi votează pentru mărirea acestora. Reacţia primului ministru de atunci? „Eu nu sunt responsabil pentru toţi idioţii din guvern.”
Dar cine dracu e?

Dacă acest popor avea un minim de respect pentru sine, la fiecare astfel de întâmplare, ar fi umplut pieţele din marile oraşe. Cum să suporţi aşa ceva?

Acum, la Chişinău oamenii cer libertate. Nu e prilej pentru fraze isterice şi naţionaliste. E prilej pentru găsirea minimului de respect pentru sine pe care îl mai are acest grup de oameni care-şi zice "Români". E prilej de a găsi măcar un ultim lucru care ne dă demnitate.

Te iubim, Iulia! Fii puternică!

4 zile

2009-03-15T00:31:00.002+02:00

Acum cateva zile am fost la un concert cu o fata frumoasa. Dupa concert m-am gandit la ea incontinuu. Doua zile. As fi fost un prost daca nu i-as zice ca-mi place de ea. A treia zi m-am gandit mai putin. Cu o grimasa mica in ridul al doilea al fruntii de seara. A patra zi am refuzat rarional sa-mi pese. Si am zambit.

Prima data, pe o banca din liceu, am crezut ca am sa ma gandesc la ea toata viata.
A doua oara am crezut ca am sa ma gandesc la ea pana la batranete.
A treia oara am crezut ca toata studentia...
Apoi, tot anul...
Apoi, o luna...
Acum.... patru zile...
Patru zile, insetat, undeva in intuneric, dupa dulcea banca ascunsa si curata, pierduta in "prezent", care-mi soptea aprins in minte: “Toata viata!”

Namaste.

Despre eroi

2009-03-01T20:59:00.000+02:00

Sâmbătă dimineaţă, pe aeroportul din Timişoara sirenele salvărilor şi maşinilor de pompieri se îndreptau în viteză spre scena unui posibil dezastru.
Cu toţii ştim povestea. Avionul Carpat Air venea de la Chişinău cu 47 de pasageri şi patru membri ai echipajului. Cu zece minute înainte de aterizare, piloţii Iurie Oleacov şi Leonid Babischi observă că trenul de aterizare are o defecţiune la roata din faţă. Avionul survolează mai bine de o oră aeroportul pentru a termina combustibilul ce s-ar putea aprinde la aterizare.
Îmi vin în minte câteva imagini. În timp ce avionul încă survola aeroportul din Timişoara, inevitabil aproape, atât mie cât şi jurnaliştilor ni s-a dus gândul la Chesley B. "Sully" Sullenberger, pilotul american care pe 15 ianuarie a salvat 155 de pasageri prin aterizarea forţată în râul Hudson din New York. Acum, într-o situaţie de criză se afla un avion românesc. Emoţiile creşteau odată cu apropierea momentului în care avea să se producă coborârea la sol. Oare ce vor face piloţii?
Oare ce gândesc piloţii în astfel de momente ? Înregistrările discuţiei purtate de pilotul american cu turnul de control a arătat un om rece, calculat, un profesionist complet. Oare îşi vor putea stăpâni emoţiile piloţii moldoveni?
Avionul de la Timişoara s-a apropiat de pistă. Filmul postat pe internet a înregistrat şi vocile emoţionate ale celor care asistau la această scenă. “Aşa, frumos... Ţine-l, ţine-l, tată, ţine-l, ţine-l, ţine-l, ţine-l,” toţi cei prezenţi încercau parcă, prin gândurile lor să ţină botul aeronavei încă puţin în aer. Când într-un sfârşit botul atinge solul, pe spuma ignifugă, toţi cei prezenţi strigă eliberaţi “super! extraordinar!”.
Înregistrările discuţiei purtate între piloţi şi turnul de control de la Timişoara arată aceeaşi răceală, aceeaşi stăpânire completă, pe care am regăsit-o şi la pilotul american Sullenberger. Şi aşa cum Sullenberger a refuzat să fie tratat ca un erou, declarând modest că şi-a făcut doar treaba, în mod asemănător Iurie Oleacov, pilotul avionului Carpat Air a refuzat titulatura de erou. “Am respectat procedurile, ne-am făcut jobul nostru, fără să ne simţim eroi”.
Ceea ce nu înţelege domnul Oleacov, este că, atât în Statele Unite cât şi în România, exact aceasta este definiţia unui erou: un om care îşi face treaba, ca un profesionist, exact atunci când e mai mare nevoie de el. Aceştia sunt adevăraţii eroi, fie că sunt piloţi de avion, medici chirurgi, constructori, funcţionari, profesori sau măturători de stradă. Eroii tăcuţi sunt cei care fac lumea o lume normală. Oare unde ne sunt eroii?
Să îi sărbătorim pe toţi cei implicaţi în rezolvarea cu bine a situaţiei de la Timişoara şi să le acordăm măcar câteva zile privilegiul aparatelor de fotografiat şi luminii reflectoarelor, din care alţi “eroi” se hrănesc nemeritat în fiecare zi.

Namaste.

Relativ

2009-01-11T23:33:00.001+02:00

Nişte cercei de argint cu piatră.
Zeci de fete poate au trecut pe lângă ei. Zeci de ochi s-au oglindit în ei. Până au ajuns la cineva, până au făcut frumoasă pe cineva.

Poate că au fost purtaţi uneori la o ocazie specială. Poate chiar într-o seară în care o tânără curată şi fericită se mărita cu un băiat ce căuta să-şi cucerească viaţa. Poate că au fost purtaţi la o nuntă, poate la o întâlnire cu prietenii. Oare câte poveşti a auzit acea pereche de cercei?

Poate a auzit şi certuri. Poate a văzut şi lacrimi şi durere. Poate şi râsete şi fericire. Poate a văzut prieteni şi rude, oameni dragi într-un oraş de străini, într-un colţ de lume. O pereche de cercei…

Până au fost înlocuiţi de alţii. Până au ajuns într-un dulap, demodaţi, uitaţi…fără valoare… până aproape au murit.

Oare cât de mult au însemnat acei cercei în ochii şi mână fetiţei de 12 ani, cu un copil născut dintr-un viol, după moartea părinţilor ei?

Oare perna mea, pe care o să-mi pun capul în seara asta a cunoscut vreodata atâta zbucium cât a simţit într-o singură noapte perna fetiţei aceleia?

Doamne, sper că eşti acolo.
Namaste.

“Iubeşte-te!”, sau gânduri pentru o fată dragă

2008-12-29T21:09:00.001+02:00

Să te iubeşti!
Ştiu că ţi-am zis şi ieri, dar vreau să ţi-o zic din nou. Azi ascultam muzică, făceam curat, făceam duş şi rumegam ideea… Cum adică să ne iubim? Cum să ne iubim? De ce să ne iubim? Dacă nu ne iubim pentru noi, atunci ar putea fi un alt motiv?

Fiecare are răspunsurile lui. M-am gândit la răspunsurile pentru mine. Şi la răspunsuri pentru tine.

Cum adică să mă iubesc?

Păi... fiindcă mi-e dor de sentimentul acela din liceu, de seninătatea lui, de curăţenia lui... Şi mă gândeam cum ar fi dacă am fi plini de iubire tot timpul, aşa ca o constantă, ca o formulă chimică ce curăţă constant răul din noi. Iar dacă putem iubi pe cineva, putem iubi o persoană, putem iubi părinţii, fraţii, surorile, bunicii, de ce să nu ne iubim în principal pe noi? Doar suntem cei mai apropiaţi de noi... Dacă iubim corpul unei persoane dragi şi vrem să ne apropiem de el, nu ar fi normal să ne iubim corpul nostru? Doar trăim în el...

Zicea o persoană... Gândeşte-te la ce ai face cu un iubit sau o iubită. I-ai mângâia corpul, ai gusta fiecare formă cu ochii şi ai ţine la căldura respiraţiei lui. Ai vrea să fii cu persoana aceea, să petreci timp cu ea. Ai vrea să-i faci cadouri, complimente, ai ierta-o când greşeşte. I-ai zice să mănânce sănătos. I-ai spune să facă sport. Ai încuraja-o în momentele grele şi i-ai spune că o să treacă.

Fă-o şi cu tine însăţi! Exact cum o faci cu o persoană dragă, fă-o cu tine însăţi! Efectiv programează în agendă toate lucrurile acestea! Nu ai întârzia pentru o persoană dragă, de ce ai întârzia pentru tine?

Apreciază-ţi corpul! Iartă-te! Ascultă-te! Acordă-ţi timp ţie! Zâmbeşte-ţi! Încurajează-te! Ai grijă de tine, de spaţiul tău, de lumea ta, de grădina minţii tale!

Nu fiindcă trebuie! Ci fiindcă te iubeşti! Uite aşa, ca pe o persoană dragă!
O.. parcă şi aud vocile... Narcisism! Narcisism!

Nu... nici un narcisism! Doar iubire! Simplă, curată, continuă, primordială iubire!

Şi dacă nu te iubeşti pentru tine, draga mea, atunci pentru ce? Iubeşte-te pentru viitorii tăi copii!
Pentru momentul în care fetiţa ta se va aşeza prăbuşită lângă tine, prinsă de păianjenul lumii haine în care trăim, sperând la ascultare şi înţelegere din partea ta, sperând la luminarea lacrimilor ei fierbinţi cu ochii tăi mari şi clari. Atunci, în acel moment, ea va avea nevoie de o mamă puternică. O femeie care a ştiut şi ştie să aibă grijă de ea, o femeie care a ştiut şi ştie să iubească şi să se iubească, fiind prin asta extrem de atrăgătoare... O femeie puternică care ştie în primul rând să ofere siguranţă, fiindcă a câştigat-o în nopţile lungi în care a căutat răspunsuri pentru momentul simplu, dar complicat, în care a spus definitiv “Mă iubesc! Mă accept aşa cum sunt! Mă bucur de mine! Oricine are altceva de spus, se poate duce dracului!”.
Fă-o pentru fetiţa aceea, draga mea! Fă-o pentru ea şi pentru tine!
Namaste.

Un laş şi jumătate

2008-12-21T16:48:00.002+02:00

Două episoade.

Unu. Eram în liceu. Mergeam cu un maxi taxi spre ziua unui prieten. În acelaşi mijloc de transport, trei baieţaşi beţi. Cineva le-a atras atenţia să facă mai puţin zgomot. Baieţaşii au început prin a înjura. Apoi au devenit agresivi. Au început să lovească un bărbat din faţă. Şoferul a oprit maşina. În tot timpul acesta simţeam că trebuie să fac ceva. Toată fiinţa mea îmi zicea că trebuie să fac ceva. Bărbatul acela a încasat pentru câteva secunde pumni zdravăni. Ce să fac? Ce să fac? N-am făcut nimic. Indivizii au coborât. Mai târziu, când a fost vorba să mergem la poliţie să dăm declaraţii, majoritatea oamenilor au refuzat şi au coborât. Am coborât şi eu.

Mi-a fost ruşine. Îmi e ruşine şi acum. De laşitatea mea. De lipsa noastră de unitate.

Doi.
Când am venit de la Bucureşti cu trenul de la examenul TOEFL, un bărbat beat se aşează în faţa unei femei singure şi începe să-i povestească din senin problemele lui. Ba începe şi să-i pună întrebări, să-i răspundă. Femeia încearcă să-l ignore. El devine mai insistent. Femeia e clar afectată de omul acela, prinsă într-un context pe care nu l-a ales, din care nu ştie cum să iasă. Lumea din jur pare surdă. E atmosferă de film prost. Doamna pare singură cu un nenorocit într-un vagon întreg de oameni care aud ce se întâmplă. Femeia îi atrage atenţia să o lase în pace. El continuă. Disperată femeia ţipă la el să o lase în pace. Lumea este surdă în continuare. Simţeam că trebuie să fac ceva. Ceva… Orice… Să-i arăt că nu este singură în vagonul acela plin de oameni. Pentru moment n-am făcut nimic. Cine sunt eu să mă bag? Poate să-şi poarte singură de grijă… Poate să se ridice. Un rahat! Ce monolog de laş nenorocit! Următoarea clipă când a deschis gura, m-am îndreptat spre el şi am deschis şi eu gura: domnule dacă ţi-a zis să o laşi în pace, de ce nu o laşi? Câteva reacţii. Doamna s-a simţit parcă eliberată dintr-o strânsoare enormă. Bărbatul beat: absolut şocat de faptul că cineva şi-a permis să-i atragă atenţia. Lumea din jur a început să nu mai fie surdă. Vorbeau despre situaţia aceea inacceptabilă. Nu însă cum mă aşteptam eu să vorbească. Cometarii cinice, glumiţe pe sub mustăţi. Nu s-a băgat nimeni. Am simţit totuşi din partea tuturor un oftat de eliberare când situaţia s-a rezolvat şi femeia s-a ridicat şi s-a mutat de pe locul ei. Nici atunci nu s-a băgat nimeni.

Suntem curajoşi. Foarte. În scris, în sufragerie la un pahar de vin, bere sau ţuică de prune. La comentat de fotbal sau la înjurat guvernanţii. Suntem al naibii de curajoşi.

Nu şi când trebuie să facem ceva.
Valabil şi pentru mine.
Mă tratez.
Namaste.

Eu nu exist

2008-12-10T23:55:00.001+02:00

Exact!
E o mare pacaleala!
V-am pacalit pe toti!
Eu nu exist! Eu nu eeee-xist!
Nu exista nici hainele cu care ma imbracam. Nici felul urat in care scriu. Nici pantofii mei maro. Nici medalia aceea de aur. Nici articolele mele din ziar. Nuuuuuuuu exista!
Nu, nu!

Eu nu exist!

Nu exista nici cartile pe care le-am citit!
Nici noptile acelea petrecute pe banca in parc!
Nici juramintele pe care le-am facut!
Nu, nu, imi pare rau!

Eu nu exist! Eeeeeu nu exist!

Nici placheta aia din liceu. Nici delfinii pe care i-am vazut in Atlantic!
Nu, nu!
Nici noptile de pe Rarau! Nici interviurile, nici lacrimile! Nici zambetele, nici saruturile!
Nici ploile, nici zilele de munca!
Nici dansurile, nici betiile!

Pe bune... eu nu exist!

Stiti povestea aceea cu generalul? Generalul care nu mai putea sa lupte fiindca adunase prea multe medalii pe piept? Si nu mai putea sa se miste liber? Nu mai putea sa fie fara trecut? Nu mai putea sa fie copil? O stiati? Ei, o stiti acum...

Iertati-ma, dar in seara asta simt nevoia sa ma simt liber...
Asa ca nu exist...
V-am pacalit pe toti...
Namaste

O mie

2008-12-09T20:48:00.003+02:00

Grabiti sa prindem metroul, autobuzul, tramvaiul, taxiul...
Grabiti sa prindem urmatorul job, urmatoarea promovare, urmatorul bonus.
Alergam dupa urmatoarea linie din CV, dupa urmatoarea blonda cu fundul rotund, dupa urmatoarea masina cu care sa ne dam tari.
Fugim dupa urmatorul titlu pompos anexat numelui nostru: managing director, chief sales shit eater, doctor honoris pausa...
Ne imbuibam sangele cu adrenalina urmatorului dead-line, crezand ca avem mai mult decat altii, dormind linistiti, sedati de posibila admiratie sau invidie a altora.
Si din toate acestea, o intrebare ma chinuie fara sa-mi dea pace: de ce atat de multi oameni traiesc de parca ar avea o mie de vieti? Nu stiu si incep sa nici nu mai vreau sa stiu.

Namaste.

Blog din Blog

2008-12-08T15:08:00.000+02:00

Acum câteva zile am trăit efectiv impresia unor suflete care bat în ritmuri apropiate. În programare neuro lingvistică e chestia aceea cu acordul respiratiei si al gesturilor. Înţelegerea între doi oameni e influenţată de felul în care respiră cei doi, sau de gesturile lor mai mult sau mai puţin asemănătoare. Aşa o fi, de acum însă cred că există raport şi la nivelul inimilor şi ţelurilor. În termeni populari, asta se cheamă prietenie, dar cum sunt un om extrem de simplu, trebuia să complic putintel lucrurile.

Ei, cam asta am simţit lângă un prieten într-o noapte în Bucureşti.
Că inimile şi minţile au intrat în raport. Ca doi călători însetaţi care s-au regăsit amândoi pe acelaşi drum ce duce spre izvorul din munte. E adevărat, ne-am întâlnit la o intersecţie. Şi mai e mult până la răcoarea urcuşului terminat. Dar lucrul acesta nu contează. Cel puţin ştim că nu suntem singuri.

Reiau scrisul din cauza a câteva lucruri.
Din cauza acelei plimbări, cu amintiri şi vise din viitor.
Din cauza unui mesaj, care refuză să se lase uitat, si a mesajului ce a urmat
«Te imbratisez «

Din cauza persoanei care le-a scris si din cauza bucuriei de randunica care respira in cuvintele ei.

Si din cauza unei intrebari simple:

Daca este un lucru pe care l-ai face foarte bine si ar avea un impact pozitiv asupra ta si a celorlalti, care ar fi acela?

O intrebare care merita sa fie pusa in fiecare zi de fiecare dintre noi.

Namaste.

Azi despre ieri

2008-08-16T21:05:00.001+03:00

Paula s-a intors la lucru acolo.
Si zambeste.
Namaste.

Azi

2008-07-21T22:47:00.001+03:00

În bucătăria hotelului în are lucrez ca asistet marketing am tot văzut o fată tânără, mică de statură, cu tenul închis. E imposibil să nu o remarc.

Azi mă trage de mânecă şi mă întreabă: „Ştii engleză?” Zic: „Da, ştiu”.
Îmi scoate în faţă un Nokia vechi şi-mi arată un mesaj. Îi traduc. „Salut! Ce faci? Sper că îţi e dor de mine”. Apoi îmi iese din mesaj şi-mi arată altul. „E acelaşi lucru, îmi pare rău.” Aproape nu-i vine să creadă. Spera la mai mult de la al doilea mesaj.

Mă întreabă dacă am terminat facultatea. Îi zic da. Mă întreabă ce. Îi zic marketing. Mă întreabă dacă am lucrat în facultate. Zic nu, am fost norocos. Mă priveşte ca pe un norocos. „Şi cum e, bine?” Spun, „da, e bine. Am avut părinţi care m-au ţinut. Am fost norocos”. Îşi întoarce privirea tristă. „Eu sunt în anul 1 la asistenţă medicală. Şi trebuie să lucrez, dar nu mai pot. Nu mai pot învăţa după ce vin acasă. Îmi dau demisia. Azi e ultima zi.”

O colegă trece pe lângă ea şi zice cu părere de rău „E ultima zi pentru Paula”, apoi pleacă grăbită.

Paula se rezeamă de perete cu ochii pierduţi. Simt nevoia să zic ceva, orice.
O mângâi pe umăr şi-i zic: „Va fi bine, ai să vezi”

Răspunsul pe care mi l-a dat la clişeul meu idiot m-a cutremurat. Fiindcă venea din partea unui om care suferă şi a suferit.

„Va fi bine”, i-am zis.

Ridică ochii, şi neînţelegând ce vroiam să zic, mă întreabă oarecum cu mintea unui copil şi adult trecut prin multe: „De ce zici asta?”

Chiar aşa... Cu ce drept zic asta?

Namaste.

Două întâmplări

2008-06-14T21:59:00.001+03:00

Două întâmplări azi

După masă a venit proprietarul apartamentului în care stau pe la mine. Mi-a adus un castronel, o lingură, sărmăluţe... De sufletul părinţilor lui. E un bătrân slăbit. Îi place să vină să vorbim: „Ovidiu, se vede... tu ştii ce sunt greutăţile. Eu sunt bolnav. Nu cu trupul. El oricum e bolnav. Cu sufletul. Sunt bolnav cu sufletul. Şi soţia mea la fel. Sunt dezamăgit.”
Bolnav cu sufletul. O singură dată am mai auzit asta, în cultura mea minusculă. La Gabriel Liiceanu, când vorbea de stările depresive, în Uşa interzisă. Nici un filozof însă nu ar putea să zică aceste cuvinte mai amarnic decât le zicea bătrânul acesta azi, cu ochii obosiţi, cu respiraţia grea. Bolnav cu sulfetul. Nişte cuvinte atât de frumoase pentru ceva atât de dureros.

Am ieşit din casă pe seară. Era răcoare. Mă simţeam oarecum închis. M-am plimbat mult. La un moment dat am zărit o fată cu mâna întinsă pe marginea drumului, în centru. Era, practic, în floarea vârstei. 17 ani. 20 de ani. Faptul că era murdară şi în hainele acelea de bărbat la 40 de ani, nu îi ascundeau frumuseţea naturală de fată tânără. I-am dat câţiva bani. La întoarcere, când m-a văzut, mi-a zâmbit. I-am zâmbit înapoi. Am întrebat-o cum se descurcă. Mi-a răspunsă că e bine. Doarme la o biserică. Se descurcă cum poate. I-am zâmbit. Mi-a zâmbit înapoi. I-am zis noapte bună. Mi-a răspuns la fel.

La întoarcere m-am gândit doar la un lucru. Oare ce a fost mai preţios: pumnul de bani pe care i l-am dat la primul drum, sau zâmbetele şi cuvintele de la al doilea? Mâna întinsă, grăbită cu mărunţiş, fără priviri, la primul drum, sau recunoaşterea ei ca fiinţă la al doilea?

Poate că e o lecţie şi pentru mine aici.
A doua oară, la al doilea drum, pot face lucrurile mai bine.
How many roads must a man walk down, before you call him a man?
Ask a silly question, get a silly answer.
Many.
Namaste.

Calea Solitarului

2008-06-14T12:06:00.000+03:00

Pus în faţa foii de hârtie sau în faţa calculatorului, un om care simte nevoia să scrie, nu doar tastează cuvinte, nu doar desenează... care simte nevoia, îmi e clar acum că e un solitar.
Semnele pe care le pune jos sunt nimic altceva decât un medicament pe care şi-l administrează bolnav sufletului, în căutarea îndestulării setei cascadei de cuvinte. Omul care scrie fiindcă are nevoie e un căutător a ceva ce nu poate niciodată exprima. El nu vrea să scrie, ci îşi atinge bucăţica lui de Nirvana din aranjamanetul sunetelor care cad. Nu e dorinţă sau moft, e nevoie. E o boală. Boala de a merge mai adânc, la următoarea virgulă, la următorul punct. La următoarea propoziţie care duce mai aproape de limita prăpastiei. Mai aproape, mai aproape... Zbor...
Omul care scrie, singur în faţa foii, ca generalii în faţa armatelor, ca exploratorii în vânt şi ploaie, ca alpiniştii în viscol, îşi înfruntă limitele prin aruncarea creierului în dansul narcotic al ritmurilor ascunse şi...caută. Izvorul adâncimii lui va îndestula, poate, setea unora din jur, dar niciodată pe a lui.
E nirvana lui. Fără drog. E meditaţia lui. Rugăciunea lui. Solitară.

Norocoasă şi profetică blestemată cale a solitarului.
Am să scriu. Da, da, am să scriu.
Namaste.

Obsesie

2008-05-28T22:44:00.002+03:00

Continui să mă gândesc continuu, în paralel cu toate lucrurile pe care le fac, cu licenţa... Nu pot să mă opresc să mă gândesc...

Oare cine a zis-o? Nu mai ţin minte...

Când un bărbat îşi găseşte adevărata putere, misiunea, forţa... atunci o femeie de lângă el se relaxează instantaneu... involuntar. Ea ştie... Ea simte... Ea simte când el ştie... Asta e!
Şi când mă gândesc că aceste stări... puterea completă şi relaxarea completă se află în noi... Se află deja scrise acolo...

Nu mă pot opri să mă gândesc... Că de fapt noi trebuie să renunţăm la ce am învăţat şi să ne întoarcem la ce suntem de fapt... nu să învăţăm mai mult...
Puterea şi relaxarea sunt o cheie şi o uşă... Când se potrivesc, dincolo de cuvinte, dincolo de logică, totul se deschide...

Putere şi non-agresiune... Şi aici intră Ghandi, nu? Şi întoarcerea obrazului, nu? Fiindcă să poţi să întorci obrazul trebuie să fii puternic... Trebuie să fii... lumina şi viaţa... Esenţa.

Nu pot să mă opresc din a mă gândi...

Aici greşesc evoluţioniştii...
Da.. suntem nişte maşini. Da suntem nişte maşini făcute să supravieţuiască... Dar aici greşesc. Fiindcă pe lângă supravieţuire, misiunea noastră prin excelenţă, impregnată în fiecare celulă, în fiecare atom, este găsirea şi trăirea iubirii... cea din non-agresiune, din non-ataşament... când puterea lui o face pe ea să se relaxeze... şi ajung amândoi... Acasă.

Nu pot să mă opresc din a mă gândi... E dincolo de cuvinte... Totul... E dincolo... În priviri...
Namaste.

De ce te iubesc, bunicule?

2008-05-26T23:28:00.001+03:00

Fiindcă atunci când îţi iau mâna ta între ale mele ai o mână caldă, bătătorită de muncă.
Fiindcă îmi zici „Bine ai venit!” de fiecare dată cu ochii când mă vezi.
Fiindcă îmi zici Prâslea lui bunicu.
Fiindcă eşti bun.
Fiindcă asculţi.
Fiindcă m-ai învăţat să fiu ce sunt şi nimic altceva.
Fiindcă niciodată nu te-ai plâns de nimic şi ai munci şi acum, dacă te-ar lăsa corpul.
Pentru zilele în care am mers împreună la cosit. Şi când eram mic şi tu erai mai tânăr. Şi când eu am crescut şi tu ai mai îmbătrânit.
Pentru ziua când iapa noastră a scăpat din pripon la 12 noaptea şi am mers tot drumul pe jos şi m-ai ridicat când alunecam şi plângeam. Pentru că nu ai înjurat şi nu ai blestemat atunci, ci ai mers şi m-ai ridicat şi atât.
Pentru când am mers la fân şi la cartofi şi porumb.
Pentru când eram obosiţi după o zi de muncă.
Pentru când eram tăcuţi după o zi de muncă. Şi-ţi puneai mâna pe genunchiul meu şi mă întrebai cu vocea vie, zâmbind: „Foame?”

Pentru că mă strângi tare la piept când vin şi când plec.
Fiindcă mă iubeşti, bunicule. De asta te iubesc.
Sărumana.

(no subject) Synergy

2008-05-21T22:32:00.000+03:00

Hello Ovidiu,

how are you? how did your life improved since we talked last time? what's new? and maybe you have something to share? :)

i have something to share:) even if some time passed after the trainings i feel the benefit of it every day... i learned to look at the same situation from different points of view. it may sound tall but sometimes i feel much more superior than the others, just because i see advantages everythere, even if it is unsuccessful situation.
what is more i learned to control myself. i used to complain a lot about, what difficult my life sometimes is (now i laugh when i remmember it.. ) now i know that everything is possible! my daily life is much more colourful:)
well but there i still something i have to work with... :) i still can't plan my works, or if i plan something to do until some time it usualy fails... sometimes i can't make myself to take some responsibilities. tell me can i learn to do things i planned at exact time!? (it doesn't help me if i even write it somewhere)

well now something about more interesting things:) yesterday i were in Backstreet boys concert! i could say that this was this month's best day! :) i also met Arturas there, guess if we were talking about Romania:) of course we were, Synergy changed both of our life and there will always be what to talk about:)

i think it is enough for this time, now i want to hear something from you:)

P.S. Maybe you know any exchanges or some kind of project which is going to be in summer? let me know if you know any worthy to be attended:)

Lots of love, R.
Namaste.

Jocul de-a complimentele

2008-05-15T22:18:00.000+03:00

Am făcut de multe ori complimente. Uneori sincere. Uneori neobişnuite. Uneori ironice.

Nu m-am întrebat, însă, niciodată cum se simte o persoană care primeşte un compliment de la mine.

Mai ales în cazul unor persoane care sunt obişnuite cu aşa ceva.

Îmi aduc aminte de un moment din trainingul din Olanda când, la sfârşit, o fată s-a uitat lung în ochii mei şi mi-a zis: „You are beautiful! You are simply beautiful!” Ne-am privit în ochi mult, de parcă în acel moment s-ar fi întâmplat o ceremonie, ceva sacru... Nu ştiam ce să mai zic. Eram încurcat, şocat de ce a zis. Am tăcut amândoi şi ne-am uitat pur şi simplu unul în ochii celuilalt. Timpul s-a oprit. Totul s-a oprit.

Pentru mine aceea a fost o frântură de iubire. 1 minut. A fost iubire simplă, gratuită, curată.
Mi-am promis ca de atunci, când am să mai fac un compliment sau am să dau un feed-back, am să o fac sincer. Oricât de ciudat, nedrept, neobişnuit ar suna.
Vor fi evenimente. Cui îi pasă de consecinţe? Viitorul şi trecutul oricum nu există. Prezentul, aici şi acum, e pur şi simplu... as good as it gets. Mă duc să-mi iau pastilele.
Namaste.

Toma

2008-05-15T00:22:00.001+03:00

Asta s-a întâmplat acum o lună. Mergeam pe stradă şi mă gândeam la ale mele. Pe la 20 de metri am văzut un om care căuta priviri. Exact asta făcea. Căuta priviri. Pentru o secundă a întâlnit-o pe a mea. Am continuat să merg. S-a apropiat de mine.

-Salut. Am nevoie de 3 mii de lei. Am ieşit azi din puşcărie.

Am continuat să merg.

-3 mii de lei.

M-am scotocit prin buzunar. I-am dat 3 mii de lei.

Când a întins mâna, i-am văzut mâna tatuată. Chiar era un puşcăriaş.

M-am simţit de parcă cineva mi-a înfipt ceva în inimă.

M-am oprit şi mi-am deschis portofelul. I-am mai dat 10 mii.

S-a uitat în ochii mei câteva secunde.

-Mulţumesc...

Şi a plecat.

În viaţa mea nu m-am simţit mai ipocrit, mai laş şi mai nenorocit ca în clipa aceea.
De ce dracu a trebuit să văd tatuajele înainte să-i dau mai mult?
De ce dracu nu mi-a fost de-ajuns privirea aia?
De ce dracu i-am dat doar 10 mii?

Aş fi alergat după el după ceea să-i dau mai mult. Ce conta ce a făcut? A furat, a tâlhărit? CE conta? Avea nevoie de ajutor... Şi mi-a cerut 3 mii. Şi m-a privit în ochi. A fost prea târziu.
Cu 2 săptămâni înainte cineva mi-a dat o sumă infinit mai mare fiindcă m-a auzit vorbind 5 minute la un bar nenorocit.

Acum mi-a trebuit să pun mâna pe rană, să văd nişte tatuaje strâmbe pe o mână zgâriată, ca să deschid un rahat de portofel şi să dau 10 mii.
DE CE? DE CE?
Si de ce dracu am tăcut azi?

Teama

2008-05-11T15:25:00.001+03:00

Teama adanca a unei femei. Ca nu e iubita. Ca nu e demna de iubire.
Teama adanca a unui barbat. Ca nu e destul de bun. Ca nu va fi destul de bun.
Namaste.

SuPORTing

2008-05-11T12:26:00.002+03:00

Mâine, pe 12 mai va avea loc meciul de fotbal dintre profesori şi studenţi. Îl organizăm noi, studenţii de la Marketing, anul 4. Banii vor fi donaţi une şcoli cu copii cu dizabilităţi din Iaşi.

Nu fac postul mare, fiindcă nimănui nu-i plac posturile mari. Nici măcar credincioşilor. J
Doar o mică remarcă.
Sunt extraordinar de entuziasmat de felul în care s-au implicat colegii mei. Deşi răsplata financiară este minimă, deşi mesajul şcolii în care am învăţat a fost „faceţi bani!”, deşi nu am lucrat împreună până acum la un astfel de nivel, fiecare dintre colegi şi-a luat rolul în primire şi a transpirat pentru partea lui de responsabilitate. Am bătut culoarele căminelor până noaptea ca să vindem bilete, am lucrat la afişe şi invitaţii, am căutat sponsiorizări şi câte altele.

Mă duce mintea la un singur lucru, pe care i l-am scris unei colege de-ale mele din organizarea celuilalt eveniment al studenţilor, Bizariada. I-am zis că acum jumătate de an nu a existat nimic. Iar faptul că acum există, iar nişte copii vor simţi asta în urma noastră mi se pare extraordinar.

Chiar dacă nici unul dintre voi n-o să-mi citească blogul :-P, vă mulţumesc colegi!

Hai SuPORTing!

Namaste.

Matematică

2008-05-10T22:49:00.000+03:00

Să zicem că am să triesc 60 de ani. Să zicem... Doamne, tu ştii mai bine când o să te saturi de mine. Deci, 60 de ani. Să zicem că anul are 365 de zile. 365 ori 60 ori 24 de ore fac 525600 ore. Din astea 7 ore pe zi le dorm. Deci. 7 ori 365 ori 60 fac 153300 de ore. Rămân 372300 de ore. Adică în jur de 40 de ani. Din aceştia, până pe la 10 ani, amintirile nu se prea pun. Sunt, nu zic... dar nu-s senzaţionale. Bine, m-am îndrăgostit de Doamna Învăţătoare, am luat premiul 1... dar tai fără grijă încă vreo 10 ani în care am fost doar un copil zgâiat care îşi buchisea cărţile. Deci... 30 de ani. Din aceştia, până prin liceu am făcut cam ce mi-au zis alţii să fac. Să zicem că mai scadem vreo 7 ani. 23 de ani. Vârsta mea de acum. La mulţi ani, Ovidiu! Să mai scadem! Doar sunt perfect pregătit şi programat pentru o viaţă normală de om normal. Din 23, fiindcă viaţa e nenorocită, vreo 15 am să fac din nou ce vor alţii. Rămân 8. Din 8, jumătate am să-mi petrec făcându-mi griji, fiind trist, întrebându-mă de ce dracu am un şef atât de bou şi ce ar trebui să fac cu viaţa mea. Rămân 4. Din cei 4 jumătate am să mi-o petrec fiind gelos pe vecinul care are o casă mai mare, are o maşină mai tare, are o blondă cu cur şi ţâţe. Rămân 2. Din cei 2 ani, cam un an am să-mi privesc tavanul înainte să adorm şi am să mă întreb de ce dracu viaţa e cum e şi nu altfel. Mai rămâne 1 an. Din cele 365 de zile, jumătate am să plâng. 180 de zile. Jumătate am să mă cert. 90 de zile. Jumătate am să fiu un nenorocit şi un fals. 45 de zile. Jumătate am să fiu un ipocrit. 22 de zile. Jumătate am să mint. 11 zile. Încă jumătate am să plâng din nou. 5 zile. Jumătate am să privesc în gol. 2 zile. Jumătate am să tac. 1 zi. A mai rămas o zi. O zi... Să sper, să visez, să construiesc, să ascult, să mângâi, să ating, să sărut, să vreau, să ţip, să dansez, să fac dragoste, să iert, să iubesc... O zi... O zi ca să-i spun, ascuns, uitând de riscuri, gratis: „Te iubesc!”. O zi... Mâine! Ba nu! AZI!

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Condiţia umană

2008-05-10T22:46:00.003+03:00

Câinii trec strada pe roşu. Câinii se plimbă pe stradă goi. Câinii latră când li se ia mâncarea. Câinii şi-o trag fără complicaţii. Câinii dau din coadă. Câinii iubesc după prima mângâiere. Câinii nu uită. Câinii nu iau note proaste la şcoală. Câinii dorm bine sub cerul liber. Câinii nu trăiesc în camere cu tavan. Câinii nu vor joburi în bănci.

Câinii sunt mai liberi decât noi.

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Mesaj de la Ovidiu pentru Ovidiu

2008-05-06T18:43:00.001+03:00

Hai, ba Ovidiu, ca te iei prea in serios :-P
LOOOOOOOL

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Amintire de liceu

2008-05-06T18:32:00.003+03:00

Cine sunt eu ? De ce exist? Ce este cu lumea asta? Ce este moartea? Ce vreau? De ce vreau ce vreau ? De ce mã port cum mã port ? Cum pot sã obţin ceea ce vreau ?
Nu-i aşa cã sunt întrebãri simple ? Şi totuşi spune-mi un moment când în trecerea ta prin şcoalã, dragul meu cititor, un profesor s-a uitat în ochii tãi şi a scris pe tablã "Existã un singur adevãr: cã viaţa e o cãlãtorie cu un bilet dus-întors. Aceasta e o cãlãtorie scurtã. Sã învãţãm regulile jocului!". Mie unuia nimeni nu mi-a spus asta niciodatã. Am avut în schimb ore de religie, ore de diriginţie, de fizicã, de chimie, unde uneori se insinuau rãspunsuri la aceste întrebãri. Am mai avut profesori care-mi dãdeau teme şi care mã ţineau ocupat. Acest lucru m-a fãcut sã caut de unul singur.
Sã mã revolt, oarecum. Fiindcã simţeam efectiv cã ceva e în neregulã. Cum poţi sã faci doisprezece ani de şcoalã şi nimeni sã nu-ţi scrie pe tablã " Ai nişte vise, cum poţi sã le îndeplineşti?". Sunt absolut sigur cã am dreptate. Şi de obicei nu sunt atât de categoric. De obicei sunt primul care sã-mi schingiuesc ideile şi sã mã rãstignesc pentru ceea ce zic sau pentru felul în care o zic. Dar, cititorule, care e ordinea prioritãţilor? Sã ştiu formula benzenului sau sã mi se zicã de ce sufãr când sunt îndrãgostit? Anul trecut o fatã s-a runcat în Iaşi de la etaj din cauza dragostei. Existã oameni maturi care vor zâmbi dispreţuitor în faţa acestei poveşti. Dar din asta e compusã viaţa. Din suferinţã, dragoste, vise, energie şi apoi moarte. Povestea acelei fete poate fi catalogatã pateticã. S-a omorât din dragoste. Dar, la dracu, dupã doisprezece ani de şcoalã, poate cã ar trebui sã ştim şi ce sã facem când dãm peste un moment patetic. Domnilor maturi, nu-i aşa? La ce bun atâta muncã în bãnci, dacã atunci când ies, tinerii se aruncã de la etaj? La ce bun atâta muncã dacã atunci când ieşim de pe porţile liceelor nu ştim sã rãspundem decât cu etichete şi clişee la întrebarea: CINE SUNT EU? Sau poate nici voi, domnilor profesori nu ştiţi sã rãspundeţi la aceste întrebãri şi încercaţi sã ascundeţi, sã suprimaţi patetismul întrebãrilor adevãrate prin teme la chimie... Cum e?
Cred cã eram în clasa a unsprezecea. Profesoara mea de fizicã mi-a cerut sã scriu un articol pentru anuarul şcolii. Treceam printr-un momentent dificil şi ţin minte cã am încercat sã dau tot ce am mai bun, sã urlu prin cuvintele pe care le-am scris. Şi asta am fãcut. Am scris despre ce am zis mai sus. Despre faptul cã întrebãrile adevãrate rãmân fãrã rãspuns şi premisele dupã care suntem educaţi sunt total eronate. Spuneam cã logica conform cãreia 2+2=4 nu se aplicã în probleme existenţiale şi cã acolo se aplicã o altã lege 1/0=imposibil. Toatã logica matematicii se opreşte la 1/0=imposibil. Aceastã formulã exprimã absurdul pe care îl trãim cu toţii în viaţa aceasta. Împãrţim un 1, existenţa, la un 0, golul din noi, şi uneori noaptea, înainte sã închidem ochii, plângem şi sufletul nostru se frânge sub un crud IMPOSIBIL. Eram absolut convins cã aceste cuvinte o vor face pe profesoara mea sã râdã. Ea avea cam 50 de ani. Cu siguranţã ştia sã rãspundã la aceste întrebãri! Cine sunt eu? De ce gândesc cum gândesc? Cum pot sã fiu fericit?
Doar era... Doamna Profesoarã. Venea în fiecare zi şi preda cu o convingere totalã legile fizicii. Ştia totul. Când noi nu puteam rezolva o problemã, ne duceam la ea. Şi ea, cu uşurinţã, rezolva în câteva minute totul. Deci trebuia sã ştie! Eu nu fãceam decât un act de protest faţã de nişte oameni care ŞTIAU dar NU VROIAU sã-mi zicã.
Dar ce s-a întâmplat nu a fost ce mã aşteptam. S-a sunat, doamna profesoarã a intrat în clasã, colegii mei s-au liniştit. I-am dus, oarecum înfricoşat hârtia, sperând sã nu aibã o reacţie prea negativã. Ea s-a aşezat pe scaun şi a citit. Şi când a terminat, în loc sã spunã cã sunt patetic, în loc sã-mi explice care-i cheia lui 1/0=imposibil, doamna profesoarã, Doamna Profesoarã, a început sã plângã. A plâns cu bucata aceea de fiţuicã în mânã pe care eu o mâzgãlisem cu urã cu o noapte înainte.
Nu am putut decât sã-i smulg foaia dintre mâini şi sã o rup în zeci de bucãţi. Ceva nu era în regulã! Nu ştiam dacã în mine sau în felul în care suntem învãţaţi sau nu sã privim lucrurile. Dar aveam de gând sã aflu...

18 mai 2007. Ponta Delgada, Insulele Azore

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Liste

2008-04-29T21:48:00.001+03:00

Eşti prea copil. Eşti prea gras. Ai slăbit. Eşti prea serios. Eşti prea stresat. Vorbeşti prea mult la telefon. Eşti un prost. Eşti un geniu. Eşti un criminal. Eşti subuman. You’re the man! Eşti dezordonat. Ne faci mândri. Eşti un prieten bun. Eşti prea sentimental. Eşti prea emotiv. Eşti clar. Eşti un tip ok. Nu ai fost destul de bărbat când aşteptam asta de la tine. Mă aşteptam la mai mult de la tine. Eşti extraordinar, de ce nu le zici şi celorlalţi? Eşti prea visător. Eşti un idealist, ca mine. Scrii extraordinar. Scrii prea serios. Aruncă-te în Apa Sucevii cu tot cu premiile tale. Eşti un încrezut. Cine e tipul ăla? Eşti deştept. Eşti prea deştept. Eşti prea modest. Eşti ciudat, de ce nu mergi la banchet? Eşti un tip care sărută bine. Mă aşteptam să fii mai tandru. Eşti un om în care pot avea încredere. Eşti predispus la stres. Ai un potenţial enorm. Eşti prea imatur, ar fi mai bine să nu ne mai vedem! M-ai surprins! Eşti tăcut. De ce nu vorbeşti? M-am simţit în siguranţă lângă tine. Esti nesigur. You’re a catch! You’re a hunk! Eşti prea timid. Doar atât poţi? Nu mă şteptam la asta de la tine. Te apreciez mult. Eşti un om dispus să treci peste liste...

Le-am auzit pe toate.
Pe toate... Liste. Criterii. Etichete. Lala land.
A vrut de fapt vreunul dintre ei să mă cunoască?
A vrut de fapt vreunul dintre ei să mă accepte?
Ce comedie...
Bai Gabi, hai la o bere...

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Singur

2008-04-25T00:07:00.003+03:00

Singur când mi-am schimbat hainele. Singur când m-am uitat împrejur între lucrurile mele. Să fie în ordine. Singur când am apăsat pe butonul de la calculator. Singur când mi-am strâns lucrurile de pe pat. Singur când mi-am pus pasta de dinţi pe perie. Singur când m-am dus la baie şi m-am uitat în oglindă... şi m-am uitat... şi m-am uitat.. şi m-am uitat... şi singur când m-am întors şi am învârtit cheia în ială.
Am fost singur tot drumul de la locul în care am simţit încă o dată că ameţesc, că trec pragul spre abandon, cu sprijinul dragei mele sticle de bere...
Aceeaşi propoziţie.. scrisă într-o zi de liceu. Revine iar... şi iar...
Sunt singur. Eu şi lumea. Între mine şi ce e diferit de mine există ceva. E mai mult decât pielea mea. Dincolo de tot şi de toate... eu de fapt sunt singur. Şi e bine. E ok. Eu şi lumea.
Eram singur urcând Copoul ascultând o piesă lentă. Şi mă gândeam la un singur lucru. Nu am putut să mi-l scot din cap.
Că m-am simţit singur...singur... singur... până am privit-o pe ea în ochi.
La dracu... De ce-mi e frica?

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Facts and Thoughts

2008-04-20T23:26:00.000+03:00

A fost o duminică nenorocită. Patul a avut un soi de forţă gravitaţională proprie. La fel şi monitorul calculatorului şi serialul plictisit la care m-am uitat. M-am simţit singur. Prea singur... şi fără drum. Fără direcţie...

Am ştiut toata ziua că trebuie să ies. Mă sufocam. Nu atât fizic, ci psihic. Trebuia să ies. Trebuia să mă gândesc la ce urmează să fac. La viitorul meu.

Am luat doi colegi şi am ieşit la o bere. Acelaşi loc retras. Aceeaşi bere la halbă. Aceeaşi relaxare.
Şi discuţiile au început.
Banalităţi... Lucruri simple. Nimicuri...

Până când am ajuns la „training”. La ce s-a întâmplat la Vatra Dornei, la trainingul Synergy, First Step pe care l-am organizat cu nişte prieteni. Unul dintre prietenii de la masă a fost participant. I-a plăcut. Vrea mai mult. Vrea Next Step. Unul dintre subiectele majore ale trainingului a fost distincţia dintre gânduri şi lucruri reale. Şi asta i-a plăcut. Ne aprindem amândoi.

Ce înseamnă „gânduri” şi „lucruri reale”?Vorbim despre cum creierul ne trişează constant şi ne duce în lumea noastră, diferită de lumea reală. Ce e „real”? Când mergem pe stradă şi vedem pe cineva plângând, tragem concluzii... „plânge de fericire”, „plânge de supărare”. La fel şi o mână dusă la frunte... tragem concluzii. Îl doare capul.. Se gândeşte... Are ceva pe frunte... Dar sunt concluziile acestea „reale”? Cum putem şti până întrebăm? Cum pot fi reale, devreme ce nu le vedem, nu le verificăm, ci sunt doar ideile noastre, interpretările noastre? Trăim în realitate sau doar într-o lume creată de noi? Oare trăim fiecare în „lala land-ul” lui? Cum putem verifica? Şi dacă nu le verificăm şi rămânem în ideile noastre, unde poate duce asta?... Ah, da... Ştiu... Duc la ... „toţi românii fură!”, „toţi ţiganii sunt murdari” etc...
Gânduri şi lucruri reale.... Cam cât la sută din viaţa noastră o trăim în realitate şi nu într-o lume fantastică pe care ne-o creăm prin ochelarii coloraţi ai minţii noastre?

Aveam discuţia asta de jumătate de oră cu prietenii mei.
Eram aprinşi, implicaţi. Prima bere se terminase.
Din senin, cineva s-a ridicat de la o masă şi s-a apropiat de mine. Mi-a făcut semn că vrea să vorbească cu mine. Un bărbat pe la 30-35 de ani. Îmbrăcat bine. Ameţeala îi făcea ochii să joace în nişte lacrimi sincere pe care doar băutura le poate da uneori.

„Nu ştii cine sunt. Nu contează. Ai să crezi că sunt ameţit. Dar sunt la fel ca tine. Sunt un idealist. Te-am auzit vorbind. Nu înţelegi. Eu am un copil de un an. Vreau ca fiul meu, când creşte, să fie învăţat de oameni ca tine. Sunt un idealist, ca tine. Am plecat în Anglia... locuiesc în Anglia... M-am întors să fac afaceri... Dar ce spuneai acolo... Sunt exact ca tine... Ia banii aceştia... Nu sunt mulţi, dar e tot ce am.. Mai am doar de taxi.. E tot ce-ţi pot da”

„Vă mulţumesc, dar nu pot să-i iau... trebuie să înţelegeţi. Uitaţi, facem aşa, îmi daţi o bere mâine şi vorbim.”

„Nu, nu mâine. Acum. Ia banii. Vreau să te sprijin în ce înveţi. Vreau ca fiul meu să aibă oameni ca tine când o să crească”

„Nu pot lua banii.”

„Ba da. Ia-i. E tot ce pot face pentru tine.”

„Nici nu ştiu cum vă cheamă.”

„Nu contează. Fac afaceri. Locuiesc în Anglia. Bine... uite... Ia cartea de vizită. Caută-mă când ai nevoie de ajutor. Dar acum ia banii”

„Nu ştiu ce să zic. Vă mulţumesc.” Şi a plecat. Nu s-a uitat în urmă.

Aşa zic şi acum. Vă mulţumesc. Nu pentru bani. Pierdut în cearşafuri şi gânduri, mi-am târât lehamitea, mintea pierdută şi corpul leneş afară. Şi după o oră cineva mi-a dat bani, fără să mă cunoască, fără să fi vorbit cu mine... fiindcă ar fi vrut ca eu, un om ca mine să-i înveţe copilul de un an când acesta va creşte.

Sunt fără cuvinte. Poate că aşa arată o întâlnire cu un înger.

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Viziunea

2008-03-24T23:32:00.003+02:00

Totul e creat de două ori. O dată e creat în mintea creatorului. A doua oară e totul pus în practică.

Azi mi-am dat seama, din discuţia cu cineva, cât de importantă e valoarea primei creaţii. Îmi vorbea cu entuziasm, cu putere, cu voinţă despre ceva ce avea să facă. Mă întrebam în acel moment ce şanse sunt ca lucrul pe care vroia sa-l facă să nu se îndeplinească? 0 absolut! Voinţa, energia pe care o proiecta acel om erau prea puternice. Făcea totul să se învârtă! Ar fi mutat munţii! Ce cale mai bună să reduci riscul ? Ce cale mai bună ca să te asiguri că totul va funcţiona, decât să-ţi creezi o imagine în minte şi să-i dai viaţă ?

Am rămas uluit...
Prima creaţie, creaţia din lumea pasiunii, a ideilor însufleţite e la fel de importantă... ba nu... greşesc.. e vitală creaţiei din lumea reală. A doua nu există cu adevărat, ca şi creaţie total împlinită, dacă înainte nu a existat viziunea ei plină de pasiune.

Dintre toate rândurile pe care mi le-a zis acel om, mi-a rămas în minte ceva ce mă cutremură şi acum din cauza simplităţii: „Ce vezi, Ovidiu ? Ce vezi, când închizi ochii ?”

Ce văd, am să obţin.
Fiindcă înaintea a ceea ce creez, mai există o creaţie ascunsă. Viziunea. Ceea ce Cred cu adevărat.

Aveau dreptate oamenii aceia vechi. La început chiar a fost Cuvântul.

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Scoate veninul!

2008-03-23T22:27:00.000+02:00

Povestea asta o ştiu de la Stephen Covey, profetul meu în viaţă.

Un tânăr merge pe drum. Din greşeală, fără să se uite pe unde merge calcă pe un şarpe veninos. Şarpele îl muşcă.

Înfuriat, tânărul o ia după şarpe. Şi fuge după el cu gândul să se răzbune.

Acum, vine întrebarea, întrebarea... Cine îi face rău tânărului?
Şarpele?

Şarpele după care fuge, cu gând de răzbunare?
Muşcătura?

Sau veninul?... Veninul ascuns, care-l distruge pe dinăuntru în timp ce el aleargă...

Şi aleargă după ce?...

Scoate veninul afară. Scoate veninul afară, Ovidiu!

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Cine a fost mai bărbat azi ?

2008-03-20T23:54:00.000+02:00

Cine a fost mai bărbat azi ?
Prietenul meu care tremurând s-a dus în faţa grupului de oameni în ţoale business ? Sau profesorul care ne atenţiona că viaţa e o mare competiţie, după care a dat autoritar două colege afară ?

În jungla de acum două mii de ani, în lumea animalelor, în supa asta genetică, în nenorocita de lume, în lumea în care căprioara e mâncată de lup şi lupul moare dintr-o lovitură de urs, cu siguranţă Profesorul meu de azi ar supravieţui. Genele lui s-ar răspândi mai departe. Fiindcă viaţa e o luptă. Şi asta vrea să şi credem. Şi are dreptate.

Şi atunci... locul colegului meu care tremura înainte să iasă în faţă unde era ? Locul omului care tremură de frică, de febră, de emoţie, de suferinţă, de ură, de răzvrătire, paralizat.. locul omului care totuşi se ridică şi iese în faţă, mult mai încet decât ar putea vreodată supravieţui în faţa lumii de acum 2000, 3000, 10.000 de ani... mult mai încet şi nesigur decât ar putea supravieţui în „jungla vieţii” ... locul colegului meu unde e ?

Prietene.. iti zic prieten, fiindcă chiar îmi eşti prieten.
Pentru mine un bărbat e acela care e pregătit să moară pentru ceva diferit de el însuşi. Un bărbat e cel care renunţă la zilele lui, la securitatea lui, la ce are, doar de-al dracu, doar ca să se depăşească. Bărbatul e cel care, în ciuda întregii lumi, în ciuda lui însuşi, îşi aruncă Cantitatea, o calcă în praf şi alege în schimb Calitatea. Alegerea Calităţii în detrimentul Cantităţii, asta numesc eu bărbăţie.

Prietene, în viaţa mea nu am văzut un om mai frământat decât tine atunci când te pregăteai sa te ridici în faţa gaştei de înţoliţi cu cravate. Dar în acelaşi timp, în viaţa mea nu am văzut un bărbat mai curajos. Ai renunţat la Cantitatea de siguranţă pe care ţi-o dădea scaunul şi ai dat-o pe Calitatea omului care îşi învinge slăbiciunile. Pentru faptul că ai făcut ceva contrar stării pe care ţi-a urlat-o şi mintea şi corpul, eu îmi scot pălăria în faţa ta.

Gabi, pentru mine, tu ai fost mai bărbat decât toţi băieţii din cameră.

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Nenegociabil

2008-03-03T00:46:00.000+02:00

-Dă-mi te rog un pix
-Da, poftim!

-Dă-mi te rog o foaie.
-Da, uite!

-Dă-mi te rog 5 minute!
-Nu, mersi!

Unele lucruri nu se negociază. Mi se întâmplă să cer şi să mi se ceara des, zilnic câte ceva. Tuturor ni se întâmplă. Până şi eu îmi cer lucruri. Vreau sa stau mai mult în pat. Vreau sa lenevesc, vreau sa mă mint. Toate sunt cerinţe. Şi alţii. Alţii vor de la mine lucuri mici, lucruri mari. Vor un pix, vor timp. La ce spun DA? La ce spun NU?
Azi mergeam trăgând amărâtul meu de ghiozdan de la gară şi mi-a trecut prin minte scurt, nu ca personalul care mi-a adus mâncarea, ci ca un TGV gata să fugă de gara mea. Ceea ce nu e negociabil e orice lucru, orice resursă care e limitată prin natura ei. Un pix am să găsesc tot timpul. Am să scriu cu degetul dacă nu. O relaţie e negociabilă, părinţii nu. Mâncarea e negociabilă, trupul nu. Timpul, timpul nu mi-l mai dă nimeni înapoi. Fericirea nu mi-o dă nimeni. Zâmbetele nu mi le mai dă nimeni înapoi dacă le pierd acum. Adevărurile nespuse, integritatea, curajul, loialitatea, nimeni, nimeni nimeni nu mi le mai dă înapoi dacă le cedez aici şi acum. Nenegociabile.

Aşa că m-am prins.
Unele lucruri nu sunt negociabile. Da, da, Ovidiu, căpos atrăgător ce eşti!
EU sunt nenegociabil.

"Ceea ce esti imi rasuna atat de tare in ureche, incat nu pot auzi ceea ce-mi spui"

Poveste dupa adormit copiii

2008-01-13T14:33:00.000+02:00

Undeva, cândva, am citit o poveste. Important nu e unde am citit-o, ci mesajul.

Un înţelept i-a dat unui tânăr o misiune din care trebuia să înveţe ceva. I-a dat o lingură în care a turnat o soluţie. I-a spus că soluţia este extrem de preţioasă, şi că pierderea acelei substanţe va însemna ceva foarte rău. Apoi i-a zis, du-te până în oraşul următor, cu lingura şi soluţia în mână, apoi întoarce-te şi ai grijă să nu verşi nici un strop.

Seara, tânărul s-a întors trist, cu lingura goală.
Înţeleptul l-a întrebat ce s-a întâmplat.
„Păi, înţeleptule, m-am concentrat atât de mult asupra substanţei preţioase, încât la un mement dat am uitat să mă uit pe unde merg. Şi m-am împiedecat...”. Înţeleptul i-a răspuns:

„Aşa va fi toată viaţa ta. Ai să duci cu tine ceva foarte preţios, responsabil, de care vor depinde multe lucruri. Dar orice ar fi acel ceva, dacă ai să ignori paşii pe unde mergi, viaţa din jurul tău, prezentul, ai să pierzi totul în scurtă vreme totul”.

Băi Gabi, noi aseara ne-am cam uitat pe unde mergem. Prin Pub, Prin Clubul presei... Ne-am uitat noi pe unde mergem. La ce bun însă, după atâtea beri? :-P Hai noroc!

De ce am să mai scriu?

2008-01-12T14:25:00.000+02:00

Fiindcă la început a fost Cuvântul. Fiindcă mai apoi a fost cuvântul. Şi atunci când ne despărţim şi se sfârşeşte, cuvintele sunt cele care rămân.
Fiindcă atunci când gândesc, sunt cuvinte. Fiindcă atunci când trăiesc, cunt cuvinte. Fiindcă atunci când iubesc, sunt cuvinte. Şi sânge, şi ploaie, şi foc. Şi nopţile, sunt cuvinte, când sunt, din cauza ta. Când eu sunt cel ce sunt, şi nu altul, sunt cuvinte. Adânci, dureroase, scrise cu foc, cuvinte.
Când sunt nervos, sunt cuvinte. Când, un luptător, sunt mai întâi în cuvinte. Şi explodez şi mă revolt în cuvinte, şi distrug cu ele, ca arme din oţel în venin. Când un împărat, în cuvinte, ca un copac ce-şi trage sevele din centrul Pământului. Când un iubit, sunt cuvinte. Nespuse, şoptite, sorbite, atinse, gemute, zgâriate... cuvinte.
Şi când creez sunt cuvinte. Fiindcă orice e creat, a fost deja creat în gânduri. Fiindcă aşa a fost şi e lumea. Înainte de viaţă, şi în viaţă e cuvântul. La început a fost Cuvântul. La început e, întotdeauna, Cuvântul.

Fiindcă seara, când noaptea se va băga ca o boare, sub pielea noastră... Ca un amant sub plapuma ta, ca o amantă în camera mea, doar a mea... am să-ţi şoptesc, zâmbind, bucuros că te văd... cuvinte. Sincere, adevărate, fericite, simple... cuvinte. :)

supa de ratoi

2007-08-30T21:51:00.000+03:00

De ce-mi place mie de Donald? Donald Trump. Fiindca:
1.Are un discurs coerent de veteran pe campul vietii
2.Are o privire care, daca ar fi din ceva mai material, ar taia prin pereti
3.Taie crapul (he cuts the crap)
4.Din toate hatisurile oamenilor prin care isi scuza ineficienta, el vede clar lucrurile.
5.Fiindca pusi intr o suta de arbati, ar iesi in evidenta chiar si in fata cuiva care nu-l cunoaste
6.Fiindca ii zice lui Bush ca e un dezastru in direct la CNN. si o face in stilul caracteristic.
7.Ca isi scrie numele pe orice. Fuck off, e lumea mea! zice cineva contrariul?
8.E un invingator!
9.Traieste ca unul!
10.Nu ii e rusine de asta!

Ce ai face daca nu ai da gres?
O supa de ratoi!

Greşelile mele

2007-03-25T17:34:00.000+03:00

Respiraţia ei în palma mea. Respiraţia ei în urechea mea.
Obsesia mea de adolescent, copil târziu. O noapte în care o femeie superbă, o fată târzie, o zână, să nu-mi spună nimic, să mă privească în ochi şi să adoarmă în braţele mele. De adolescent târziu. De bărbat necopt. Nimic mai mult. Nu un sărut fierbinte. Nu o atingere sălbatică. Nu o manipulare perversă. Nu o prăbuşire în modelul altora de iubire. Nu ceva normal. O noapte din iubirea mea. Din lumea mea. În care regină să fie mângâierea gâtului ei. În care centimetrul ei de piele să-mi fiarbă creierul până la temperatura când lumea se crea sau poate când o să se sfârşească. O noapte simplă. Cu un întuneric perfect. Cu un pat şi un cearceaf mirosind a ea. Şi somnul ei încrutat. O noapte cu mâna ei amorţită, îmbufnată de strânsoarea mea. Cu picioarele noastre care duc al treilea război mondial în duelul degetelor mari. Obsesia mea... De copil muribund... O noapte cu ea... femeia frumoasă. Fata timidă târzie. Braţele ei în jurul meu. Degetele mele în părul ei. Obsesia mea.
O văd şi acum. Stând la masă în bucătărie. Explicându-mi că trece printr-o perioadă grea. Că ţine la mine. Dar e mai bine să nu continuăm. O văd în tricoul ei larg, ascunzând culoarea fragedă a nopţilor mele albe. O văd vorbindu-mi cu dulceaţă de mâncarea ei sărată. “Hai, hai... mănâncă tot! E cu pătrunjel verde !” O văd râzând cu dinţişorii ei rebeli. Ascunzându-se după buze, jucându-se cu ochii mei. Eram singuri. Ea, fata târzie, femeia verde, eu adolescentul târziu, bărbatul necopt. Eram singuri. Respiraţia ei în palma mea, în urechea mea. Era totul acolo. Obsesia mea. Noaptea în care regina avea să fie centimetrul de piele al gâtului ei. Iar rege... nasul meu odihnindu-se în tronul simplu al părului ei.
O văd şi acum... spunând nu... Nu Ovidiu!... Nu mă săruta... Nu strica totul! O văd strigându-mi parcă în urechi :. „Prostule, oare nu-ţi dai seama că-ţi dau ceea ce vroiai ?... Noaptea ta, noaptea mea, noaptea noastră. Nu mă săruta, prostule! ”Am sărutat-o.
La dracu... Adolescent târziu. Bărbat necopt...